mmmvai!

Stream of rubbish

2012-01-23T02:46:00.001+02:00

It all happened during one of those nights
when sleep is completely out of the question
because nervousness is a state
which can be quite overwhelming
so it makes acting ordinarily utterly difficult.

They asked questions
oh so many questions
about feelings and thoughts
as if describing them was supposed to be damn easy.

But no one answered
and no one told
so the stories were implied
instead of being verified.

What have you been eating
what have you been drinking
what have you been watching
what have you been reading
what have you been writing
what have you been trying
what have you been listening to
what have you been
what have you
what have
what.

Why have you been crying
why have you been trying
why have you been talking
why have you been walking
why have you been obsessing
why have you been undressing
why have you been cursing
why have you been missing the
why have you been
why have you
why have
why.

They asked me to go along like that
until my mind could find its peace
but no one could have predicted
that finding peace was so damn hard.

It happened during one of those days
when you feel the need to act according to the norms
which lie inside your head like a permanent stamp
that would not fade away.

Vocal? Nu, nu! Vizual

2012-01-21T15:16:00.003+02:00

Pana de idei se vindecă prin debarasarea de chestii inutile care-ți ocupă mintea. „Scrie tot ce-ți trece prin cap!” ni se recomandă serios. A, da? Și dacă mie nu-mi trece nimic prin cap? Dacă cu cât nu mă gândesc la ceva cu atât mă afund (heh, am zis fund) în... da, trebuie neapărat să plasez un cuvânt aici dar nu-l găsesc deeeci schimbăm subiectul.

........

...............

......................
.......

.

De unde alt subiect?

Hai o poză.

2012-01-10T23:51:00.001+02:00

My moral compass just snapped and I don't know what to do.

Are we still alive?

2012-01-07T01:57:00.002+02:00

Sitting for hours on a yellow sofa in an Ikea store really makes you think about very important stuff. Add the "Are you going to buy that, miss? If not, please stand up, otherwise you're going to leave your ass print on the cushion." and you're ready to be mindfucked. Instead of just ♥-ing pictures of Big Ben I could actually go and see it. Of course, I'd be surrounded mostly by Asian tourists and I'd become a part of the background of a lot of photos... It's really not the ideal paparazzi fantasy.

Next slide!

Ever since I moved to mighty London, I've never set foot in a Starbucks cafe. Once I went to Costa. Their coffee is not that great, btw. I didn't bother visiting anything, actually. No museums, no Buckingham (long live the Queen!), no Madame Tussaud (too expensive), no touristic/masochistic attractions which appealed to me not so long ago. I'm always walking down the street with a destination attached to my legs, I don't socialize unless I have a hidden agenda (and it's a big one)... I don't write unless it's coursework, meaningful to my resume or a grocery list.

Next slide?

2012, I live in London, I can finally bake cakes, I have no idea what colour my hair will be next month, I can wear my PJs to uni without being judged (not that I'd do that) and many many things that I've only dreamed of. Then why am I feeling this constant pressure in my chest? Metaphorically, of course. A heart attack is so not what I need right now. I can't look ahead because I know there's nothing to see. Or maybe it's everything...

Damn you, Ikea and your colourful fuzzy couches!

351

2011-06-23T15:00:00.000+03:00

și asta e tot.

Pe lângă Dr. Pepper

2011-06-18T11:33:00.001+03:00

Ştiu cum te comporţi când vântul îţi bate din faţă. Te încrunţi şi înjuri şi blestemi de parcă tot praful a fost răsturnat special pentru tine.

Când cerul este ticsit cu nori de toate nuanţele nonculorilor te deprimi şi te încolăceşti fictiv de parcă ai reuşi să te protejezi de rău.

Când ploaia cade mai mult ca de obicei îţi vine să pleci cu trenul dar nu unde precipitaţiile au încetat demult să-şi facă apariţia, ci undeva, în alt timp, un alt loc unde nu există peisagistică nereuşită.

Când încerci să adormi deşi corpul tău nu e deloc pregătit pentru aşa ceva, fumezi şi bei cafea în exces fără să te mai gândeşti la faptul că orice consecinţă fizică tot tu o resimţi cel mai puternic.

Când amorţeşti şi ţi se pare că toate furnicăturile ţi-au ajuns direct în creier, te separi de tot şi-ţi testezi abrupt abilitatea de a respira fără oxigen.

Când te desparţi de umanitate şi refuzi să mai lupţi pentru orice idee care o susţine, adopţi o poziţie orizontală şi dispari pur şi simplu.

Acum, când trebuie să aştepţi, te fixezi pe un scaun şi încerci să-ţi stăpâneşti entuziasmul de parcă ar fi în stare să te ucidă.

Mai bine molestezi un pai.

suntem nebuni

2011-06-12T21:25:00.002+03:00

nebuuuuuuuni de tot.
măcar de ne-ar ajuta cu ceva.

dar avem priviri speciale, unicate pe care le aruncăm doar trecătorilor îndeajuns de secsi ca să ne dăm ochii peste cap și să oftăm la unison. și... și gesturi largi, pline de entuziasm care marchează orice poveste superfantastică și o transformă într-o capodoperă veritabilă. mai știi tu când obișnuiam să bem suc pe terasă ca un fel de cură de dezintoxicare împotriva cofeinei adevărate și alcoolului și ne aruncam pe masă de plictiseală? ca să vezi câte întorsături faine de situație s-au întâmplat grație „băăă, te dăunează graaaav”. și cu-n darling, je vous aime beaucoup pentru că nici măcar franceza nu reușește să atingă perfecțiunea fonetică (mulțam fain, nea Django Reinhardt)... ne... ne... cred că ne îmbrățișam cu expresia asta. doar ți-am zis de-atâtea ori nu nu nu dar tu da da da și am ajuns într-o situație foarte complicată. iar acum tu ai să citești chestia asta și ai să râzi pentru că mă găsești amuzantă și imatură dar eu încerc să-ți zic pentru o ultimă oară că... vorbeam serios.

din seria "make your past make you better, not bitter"

2011-06-06T20:07:00.002+03:00

mi-am cheltuit toți banii și am impresia că nu am cumpărat nimic.
am un gol în stomac deși am mâncat mult prea mult azi.
excesul de fericire nu mă lasă să stau într-un singur loc. (oleacă de Tequila face minuni, mai ales sub formă de Margarita)
mi-a crescut speranța de viață cu câțiva ani ceea ce înseamnă că fac progrese mari în aria optimismului tâmp.
am realizat că sunt un copil tare needucat.
nu-mi mai este frică de nimic. decât de clovni, albine, chestiuțe mici, zburătoare și în viață, mâini mari și aligatori.
în sfârșit mă simt o persoană.

e atât de drăguță chestia asta

2011-06-05T21:33:00.001+03:00

serios. uite, are și căciuliță...

mmmm

2011-06-05T13:11:00.001+03:00

Wooderson: Hey man, you got a joint?
Mitch: Uh, no, not on me, man.
(pause)
Wooderson: It'd be a lot cooler if you did.

you made me grow up and I hate you for that

2011-06-05T10:22:00.002+03:00

after a sleepless night filled with desperate/angry/depressing/encouraging conversations and a strong therapy through weheartit, music and getting my mind off of you/studying the crap out of Philosophy, I finally gained some insight. you're an ass and there's nothing I can do about it. facts are facts. but you know what I'll miss the most? that fast paced feeling I had every time we were together and I kept hearing Édith Piaf songs. now look what you've done.

sometimes I wish my life was

2011-06-05T01:09:00.001+03:00

♥

when I grow up...

2011-06-04T23:49:00.001+03:00

so now I really have to leave

2011-06-04T23:46:00.001+03:00

I have created this post for my first love story and, of course, my first tragic break-up. I thought that would happen in a few months, when I’ll be in London studying at a fancy uni, having fancy friends and drinking fancy milkshakes at Starbucks every morning. but life has its way to mess up plans and people. after one blissful month of an open relationship, after a day that changed everything, here I am writing for a cause that I haven’t even had the chance to understand. I was happy and now I’m not. I feel… like crying constantly. hurt. frustrated. angry. upset. insulted. jealous. paranoid. generally, a lot of things I’m not usually experiencing. so I guess that was it - my first love story. but you know what? I’m not regretting a single thing. miserable as I am, if time were to turn back, I would do everything exactly the same. pick the same guy, set the same rules, obliviously letting myself feel, followed by accepting his confession and, of course, his decision. I’m actually glad he happened.

I will allow myself to mope the rest of the weekend. junk food, no showering and I’ll only watch romantic crap. for now I’m just thankful I don’t have to build myself from scratch.

ai murit demult și habar n-am de ce te mai păstrez

2011-06-04T22:15:00.002+03:00

na, poză.

de ce?

2011-06-02T21:41:00.002+03:00

dar vai, ce întrebare simplă!

pentru că este obligatoriu ca să te integrezi în societate.

pentru că este singura modalitate prin care poți ajunge să faci ce vrei.

pentru că este o treaptă din viața tuturor care trebuie trecută.

pentru că sunt atâtea exemple care au reușit încât te simți prost dacă eșuezi.

pentru că imaginea responsabilității se demonstrează tocmai în astfel de situații.

pentru că e singura șansă completă.

pentru că te vei umple cu timp ocupat și-l vei ține pe știi-tu-cine de(o)parte.

pentru că viitorul tău va câștiga o perspectivă atractivă.

pentru că îți dorești prea multe lucruri.

pentru că n-ai văzut, de fapt, nimic.

pentru că îți este dor de suprasentimentele artificiale.

pentru că totul este personal.

c'est qui?

2011-06-02T20:15:00.002+03:00

" "

2011-06-02T16:08:00.002+03:00

we're all walking around with these glossy eyes. "I'm just tired", we say. but you know what? it's bullshit. yes, we are tired, but it's not all from lack of sleep. we are tired of waking up with nothing to look forward to, tired of going to bed exhausted after doing a million things we find no enjoyment in doing. we're tired of this void, this emptiness that looms over us even though our days are packed. we're tired of the loneliness that presses down on us even though we're surrounded by dozens of people. so why can't we just say it? humans are so afraid to look into each other's eyes and say "I am unhappy, I am broken, I am hopeless and fallible." we've been conditioned to associate pain with weakness, sadness with coldness, loneliness with unworthiness, difference with disease, as if these feelings are contagious, as if ambivalence is something not to be felt but to be feared. well, I say screw all of that. screw forced smiles and polite handshakes and "I'm fine, thank you." screw the fear of crying in a public place, screw the fake chipper voice, screw the lies we spit out to cover up our problems. we are humans. we are meant to feel. to feel everything and to feel it all openly. we are not mental - we are flesh and bone. our boiled blood courses through our cold, clammy hands. we are intricate and beautiful and we should never hide our human parts, because if we do, then what's left to do?

2011-05-31T19:43:00.002+03:00

n-avem

2011-05-27T09:04:00.003+03:00

începusem să cred că debuturile zilei sunt cele mai importante. contează foarte mult cum te trezești, cum îți bei cafeaua, ce ton au știrile de la ora 7, cum se aude când tragi apa, câți nori se dispersează pe cer. da, ești zen dar... superficial. chiar dacă ziua a decurs perfect și te-ai împlinit în atâtea puncte de vedere cât n-ai reușit întreaga ta existență, ceva nu e bine. poate că ai făcut exact ce-ai vrut fără să conteze nimic decât propria persoană. nu, tot nu merge. sau te-ai confruntat cu cele mai mari temeri și ai rămas cu o senzație de ușurare spirituală. sau chiar toate la un loc. vezi că mulțumirea întârzie să apară? timpul trece, repede, greu, nu contează. el trece. așa că oricât de bună ți-a fost ziua, la final rămâi cu încă o unitate de timp pe care ai lăsat-o în urmă și nici măcar nu-ți permiți s-o păstrezi... pentru că urmează alta.

căcat!

2011-05-23T22:50:00.002+03:00

ce mă enervează oamenii ăștia imbecili care simt nevoia de a contracara cu seriozitate o replică sarcastică!!!

și nici măcar n-a fost atât de subtilă.

sper că umorul englezilor e mai sănătos.

cum mi-am petrecut sfârșitul lumii care n-a mai venit

2011-05-22T21:22:00.003+03:00

m-am trezit foarte târziu pentru că doar în weekend mă pot desfășura, așa, matinală cum nu sunt. țin minte că nu mi-am făcut cafea. îmi era atât de lene încât o vreme (cam luuungă) nici n-am vrut să mă ridic din pat. la un moment dat picioarele mele au simțit nevoia să se miște așa că am decis să-mi încep ziua. când să ies și eu din pijamale, mi-a venit așa, o poftă acută de Criminal Minds și am rămas să mă holbez la ei aproape un întreg sezon până când ai sunat și mi-ai zis că ești în gară, îți lași bagajele la vărul tău, faci un duș și te întâlnești cu mine. în toată această enumerație mă așteptam să refuz ceva dar te-ai exprimat de-o așa natură încât am pierdut momentul și m-am trezit că am ieșire din casă. și fix cu cine nu vroiam. în fine. am mai stat oleacă până s-a terminat episodul, m-am pregătit cum numai o tipă știe și am ieșit pe străzile in(c)erte.

ne-am văzut, ne-am salutat, m-am așezat la masă, jur că vroiam să comand o Irish coffee dar nu știu cum m-am trezit cu un Prigat în față. apoi ne-am certat. ți-ai cerut scuze. le-am acceptat. ai cerut nota. am plecat. iar ne-am certat. iar ți-ai cerut scuze și ai propus să mergem la film. pe drum ne-am certat. nu ți-ai mai cerut scuze, de-aia n-am mai ajuns la film. am fugit amândoi într-un parc, tu cu intenția să rezolvi problema, eu cu gândul de a ajunge mai repede acasă. și ai început să-mi explici frumos atât de multe chestii și eu te priveam atât de obosită... și vroiam să-ți spun că ești prost că te-ai grăbit cu ICul din București, că aveai dreptate de la început, că oricum treaba asta era menită a fi neserioasă tocmai ca să nu ne stresăm. și că oriunde ne va duce viața asta, mereu va exista o distanță între noi, fie ea fizică sau altceva. dar nu m-ai lăsat. ai zis că mă înțelegi, că am dreptate și că lucrurile o să meargă până la urmă. m-am ridicat de pe bancă și am plecat. fără la revederi, fără nimic. nu mai vreau idioți în viața mea. pe drum am întâlnit niște persoane dubioase și-mi imaginam diverse situații în care ei erau protagoniștii. e greu să faci pe cineva să vorbească când nu l-ai auzit niciodată.

ajunsă acasă, am reluat serialul și mi-am dat seama că m-am îngrășat. am luat înțeleapta decizie de a nu mai părăsi pereții siguri între care mă aflam și, încet încet, am adormit.

când m-am trezit, lumea era la locul ei și aveam 16 apeluri pierdute. toate de la aceeași persoană. cum s-a întâmplat asta?

M

2011-05-17T21:32:00.001+03:00

E ziua mea. Iar. Bleah!

At Artă Monumentală SRL? Tap here.

2011-05-06T22:56:00.001+03:00

De necitit că nu zic nimic artistic cu scop profund.

Aparent, toate serviciile astea internautice de exprimare personalo-incoerentă cred că este foarte important să manifeşti public unde te afli. Pentru că toţi am devenit nişte persoane atât de importante încât e musai să divulgăm unde ne petrecem timpul, de preferat cât încă suntem acolo. Na, toţi prietenii şi neprietenii noştri trebuie să afle cumva, cât mai subtil, că noi avem viaţă socială şi nu ne este frică să o folosim. Chiar dacă stăm baricadaţi între cei 4 binecunoscuţi pereţi, e bine să mai dăm câte un semn, din când în când, doar doar s-ar ivi cineva să ne scoată în lume. Uite, eu acum mă bucur de această vineri seară spre noapte stând în pat şi făcându-mi curaj să deschid laptopul ca să văd ultimul episod din The Big Bang Theory pentru că toată ziua asta a fost epuizantă şi, în mare parte, am uitat de apariţia sa. Poate că la o primă vedere nu pare o ocupaţie interesantă, cu aspect social de 'ai sî bieeem! Totuşi, consumă o bună parte din energia-mi spirituală şi cu cât mă concentrez mai mult asupra acestui fapt, cu atât obosesc mai tare. Dar nu-mi vine să adorm sub nicio formă că deh, organismul găseşte metode de răzbunare pentru că ori l-ai lăsat în frig, ori l-ai expus unor substanţe periculoase. Eu l-am lăsat în frig, asta ca să nu existe dubii. Aşa. Uau, gândurile mele amalgamice s-au oprit. Fix aici, în acest punct bizar. E destul de ciudat să te trezeşti brusc cu o minte goală. Te simţi oarecum prost, te acuzi de suprasolicitare şi speri că următoarea ta pedeapsă nu va mai include halucinaţii neintenţionate. Ççčçç. Îmi place telefonul ăsta. Are şi alfabetul grecesc. De care nu prea ştiu cum să dau, momentan. Sau... Uaa, arabă! Totuşi, mi-e cam teamă s-o folosesc. Adică ştiu că majoritatea celor cărora le pasă, beau de câteva zile încontinuu că a murit Bin Laden ăsta dar eu mi-s mai... precaută. Ca să nu folosesc cuvântul "sceptică". Sună ca şi cum ai mesteca cretă. Chestie pe care n-am făcut-o niciodată şi încă nu ştiu dacă-mi pare rău sau nu. Unii s-ar grăbi să mă insulte cu tinereţea, să-mi observe o viaţă lungă înainte... Bă, una e să mănânci cretă la 8 ani ca să faci febră şi să pleci acasă de la şcoală (un mit, niciun coleg nu s-a ales decât cu o durere de stomac), alta e să inaugurezi naivitatea claselor primare 10 ani mai târziu. E greu să scrii 10 ani mai târziu. Nu, timpul nu trece incredibil de repede. "Deceniu" ar fi fost mai... Pffoaa, ce adjectiv frumos aveam de gând să folosesc! Dar l-am uitat. Pare inutil de menţionat, însă există o grămadă de scenarii care puteau fi valabile. Şi e aiurea că dacă stai să te gândeşti la ele, majoritatea implică pierderi de memorie. Restul se bazează pe sindromurile cu 2 nume. Bănuiesc că există şi acel procentaj cu 0 în faţă care învinuiesc catastrofele nenaturale dar deja o dau pe SF. De când am început să scriu acest fragment pe care ezit să-l public, mi-am schimbat poziţia de nenumărare ori. Gen m-am întors de pe o parte pe alta. În principiu din cauza mâinilor care-mi provocau nişte senzaţii aproape dureroase. Vreau şi eu o grijă din-aia nesemnificativă care să mă macine de tot. Măcar atunci când o voi dezvălui altor personalităţi nu se vor uita cu o privire de "ştiu că trebuie să spun ceva, orice, că totul va fi bine de exemplu că asta merge cam în orice situaţie dar mă îndoiesc grav de eficienţa ei în această problemă deci o să tac şi o să continui să mă uit la tine pănă când atmosfera va căpăta o tensiune ciudată şi tu îţi vei da seama că trebuie schimbat subiectul neapărat". Mamă, ce privire! Sunt curioasă dacă şi eu o folosesc uneori sau mai des că pare foarte intensă. O, vai! Ce, nu era încă momentul pentru o interjecţie? Nu-i nimic, îl creăm. Enervant verb. Mai ales pentru că omografia sa pare extrasă dintr-un manual foarte îndepărtat din punct de vedere latin. De ce manual? Nu, serios, ar trebui să mă apuc serios de altceva. (Scroll luuuung ca să aflu ce plănuiam să fac. Cred că partea cu sindromul se potriveşte.) Aşa. E bine. Imediat ce-mi găsesc o iniţiativă mai puternică.

so do I

2011-05-05T17:01:00.001+03:00

e titlu de titlu

2011-05-05T04:29:00.001+03:00

Pe care o să-l utilizez cu atenţie. Pentru că astea sunt cerinţele. Trebuie să faci orice cu mare grijă. Ca o reclamă continuă la Milli. S-ar putea ca la un moment dat să te simţi la fel ca Freaky Fred, repetitiv de naughty. Doar că spre deosebire de acest personaj cât se poate de fictiv, tu nu poţi lăsa totul baltă. Vezi tu, apa roade toată pardoseala şi colocatarii se vor supăra şi te vor obliga prin legea lor să plăteşti daune morale unui mop.

De când s-a prins lumea că plec la facultate, primesc cadou o grămadă de geamantane. Apreciez toate urările de bine care-mi vizează plecarea şi mă bucur că am posibilitatea de a-mi transfera întreaga garderobă într-o singură tură. Totuşi, în ultima vreme am început să mă simt chiar prost. "Vai, ce bine că pleci! Aşa trebuie, cât eşti tânără să munceşti mult ca să trimiţi bani acasă. O să fie foarte greu, mai ales că nu ştii pe nimeni acolo, fiind o ţară străină, dar tu o să te descurci pentru că pur şi simplu nu-ţi permiţi să se întâmple altfel." Înţelegi de ce evit să mănânc? Recent au început să se ivească o grămadă de situaţii de genul ăsta şi tare n-aş vrea să-mi rămână cine ştie ce delicatesă în partea greşită a esofagului.

Aşa nu-mi plac recapitulările... În general, bineînţeles.

M-am certat aproape non stop astea 3 zile. Cu aceeaşi persoană. Pe aceeaşi temă. Abia acum încep să înţeleg şi să admir în acelaşi timp toţi... Hm... Înţelegi tu. Încă nu e vorba de lipsă de resurse sau de răbdare. Cred că e supradoză de absurditate. Deja am trecut prin insulte, injurii, umilinţe, "te urăsc şi nu vreau să te mai văd niciodată", discriminări şi persecutări. Iar din toată experienţa asta am realizat cât de bine e că suntem atât de departe unul de celălalt. Probabil suferim de exces de comunicare. Dacă există aşa ceva.

Acum ar trebui să urmeze câteva gânduri cu privire la ziua de mâine. Ceva optimist dar nu ostentativ. Realitatea are anumite limite. Doar că eu am încetat să mă mai gândesc atât de departe şi nici nu cred că ar avea rost mai ales pentru că mă aşteaptă o zi atât de plină. Sau nu

hypothetically

2011-05-04T20:25:00.000+03:00

you wake up one morning. 15 seconds allegedly pass until you are fully conscious of your place and time. 5 whole minutes until you get up. a few moments until you decide it is time to visit the bathroom. "I picked these flowers for youuuu" sings Fuji Kureta in your mind. that's not right. peeing has never been so boring before. maybe brushing your teeth will bless your day with some enthusiasm. while standing in front of the mirror, deforming your mouth in the process, you can't help but notice how prone you are to pensivity. "had Bin Laden actually existed all this time?" "did Alice thoughroughly analyse the rabbit before deciding to stalk him?" "should I lose some weight?" "is my next-door neighbour a serial killer?" "did I remember to programme the coffee machine?" and, with this latter question, every trace of meditation vanishes whilst you are running toward the kitchen to make that blasted coffee. and roll some cigarettes.

oh, how I wish this was only a colossal routine!

Stii ce inseamna cand te mananca palma stanga?

2011-04-10T19:42:00.001+03:00

Te dai jos din masina si te indrepti spre scara blocului. Este o actiune banala, o rutina, ti se intampla indeajuns de des incat sa nu mai simti nevoia sa-ti constientizezi miscarile. Si uite-asa, pe acei cativa metri nenorociti intr-o zi de falsa primavara dai nas in nas cu o persoana odioasa. O fiinta umana la modul "ce dracu' mai vrea si asta?" Tragi aer in piept, inchizi ochii pentru un moment si te decizi sa o confrunti. Nu pentru binele universului, nici de dragul de a rezolva vreun conflict. Nu. Vrei doar sa ajungi acasa. Si din cauza acestei dorinte absolut normale, karma se hotaraste sa te pizdeasca si mai mult. Prin faptul ca respectiva persoana are un scop, un tel care te viseaza direct. Si inca ce direct... Ba mai mult, refuza sa plece pana nu se lamureste totul. Care tot, nici tu nu intelegi. Asa ca ce-i de facut? Cum se poate trece peste acest ostas nemilos ce pazeste... na, nu stiu, integritatea familiala? Nici nu-mi pasa. Eu vreau sa ajung odata acasa!
Si pentru ca am indraznit sa gandesc atat de agresiv, o sa mai petrec ceva vreme aici.
Eu zic sa nu ma mai asteptati. Vreodata.

Colaj definitoriu.,.

2011-03-31T17:39:00.002+03:00

we're too young to care

Pasaport

2011-03-31T17:27:00.001+03:00

Subsemnata are permisiunea de a calatori de la o persoana la alta fara niciun fel de restrictii. Independenta i se acorda de catre subsemnatul pentru ca amandoi subsemnatii cred in relatiile deschise. Desi subsemnata nu este de acord cu ultima afirmatie, mai exact cu teoria aia independenta, se bucura de dreptul de a fi sincera cu subsemnatul. Un drept pe care si l-a fortat, nu l-a capatat si nici castigat. Acest act este menit sa marcheze o noua perioada in viata subsemnatilor si sa anticipeze ce ar putea merge prost. Asadar, subsemnatii sunt rugati sa-si aminteasca in fiecare moment de indoiala ca nimic nu este etern, iubirea nu exista, pacea pe pamant e superficiala si copiii din Africa vor muri in continuare. De preferat, sa se accentueze prima idee. Bineinteles, ambii au voie sa protesteze insa ar trebui sa tina cont de faptul ca isi vor pierde pasaportul si, odata cu el, pe subsemnatul/a complementara. Succes si calatorie placuta!

Azi a fost cald

2011-03-31T16:22:00.001+03:00

si cerealele Nesquick sunt perfecte.

Mizeria din lift

2011-03-31T00:30:00.001+03:00

M-am trezit in miros de cafea si tocmai ma pregateam sa-ti fac observatie ca iar ai uitat ca eu am renuntat la cofeina in favoarea sanatatii. M-ai asigurat ca e decofeinizata si ca doar in strict spirit de solidaritate o vei savura impreuna cu mine. Ca de obicei, am sarit peste micul dejun ca sa ne uitam mirati la Timon si Pumba. Apoi am adormit tot impreuna pentru ca deja ne-a intrat in reflex. Cred ca m-am gandit la tot in dupa-amiaza aceea pentru ca stiu ca a doua trezire mi-a fost tare revelatoare. Tu, in schimb, erai mai confuz decat trestia lui Pascal. Asa ca ti-am zis la revedere si am plecat. Bineinteles ca ai venit dupa mine, cui nu-i place sa faca exact opusul a ceea ce ar trebui sa faca pentru ca toata lumea sa fie fericita? Mi-ai promis ca-mi cumperi flori, ca vei avea grija sa pot pleca oriunde si ca nu-l vei mai critica niciodata pe Sisif. Nu te-am bagat in seama si m-am urcat in autobuz. N-ai priceput aluzia si ai venit dupa mine. Discursul tau mi-a parut ca o vocala. Un sunet scurt si gol care nu poate fi decat definitia perfecta a neintregului. Din fericire, impulsivitatea ta ti-a interzis sa-ti cumperi bilet ergo monsieur controlor te-a dat jos de pe sufletul meu destul de repede si prin aceasta cale tin sa-i multumesc. Si pentru ca n-am facut schimb de numere de telefon sau alte detalii de contact, nu-ti ramane decat sa ma gasesti prin mijloace neconventionale, cum ar fi un K-9. Mai am putin si pun pariu ca renuntarea deja se afla pe lista ta de prioritati. Sa dam ochii peste cap, deci, si sa stabilim miza.

I was so crushed when you left... I broke a lamp

2011-03-25T18:24:00.001+02:00

Din seria "trebuie sa mananci ca sa nu fii mancat"

2011-03-24T23:10:00.001+02:00

Am intalnit o persoana fantastica si e posibil sa-mi regret actiunile din acest viitor foarte apropiat. Asta e, nu-i putem pastra pe toti.

QED

2011-03-16T07:09:00.000+02:00

Cine sunt piratii?

2011-03-13T16:24:00.001+02:00

O intrebare al carui raspuns ne bantuie in permanenta.
Ce presupune, ce inseamna, of... semantica asta.
Ma relansez cu libertatea aia "conceptuala".
Vaaai, ce cuvant urat.
Cum am reusit noi sa devenim, sa inventam, sa parcurgem absolut orice si pe oricine in mici fragmente abstractizate pana la refuz?
Ce, cum? Refuz? Niciodata!
Si poimaine o sa mergem in locul ala extraordinar de special, nestiut de nimeni, nici macar de caini.
Ce-o sa facem? Ca de obicei, tragem de fericire. Tragem pentru fericire. Tragem fericire.
Cu care fericire sa incep?
Daca toate persoanele are avea cate o culoare... nu, eu n-as fi curcubeu. Nici monocromatica. Vezi ce rau e cand incerci sa anticipezi?
Aici nu suntem in trafic, nu trebuie sa purtam centura.
Nu.
Aici suntem pe acoperisul unui bloc si trebuie sa avem mare grija sa nu umblam prea mult pe langa margini pentru ca ne ia vantul.
Si unde ne duce?
Unde?
Unde te-ai dus tu?
Cu ce drept m-ai refuzat printr-un sms atat de infailibil incat.... nici macar avocatul diavolului nu l-ar fi putut contesta.
Stiu asta pentru ca l-am intrebat.
Nu numai o data.
Cat timp a trecut?
Nu, nu prea mult. Niciodata nu e prea mult. Nu exista acest concept.
Concept?
Mai degraba, e o tampenie.
Drept rezultat, de fiecare data cand intru intr-o incapere simt enervanta nevoie de a ma aseza.
Altfel, m-as prabusi.
De ce?
Serios, de ce? Pe tine te intreb.
Doar ca acum chiar ma astept la un raspuns.

Published with Blogger-droid v1.6.7

Dragi unități de timp,

2011-03-03T23:58:00.001+02:00

Oricare ați fi voi... Aș avea câteva rugăminți deși sunt conștientă de absurditatea lor și mai ales de inutilitatea includerii lor într-o scrisoare adresată vouă. E posibil ca secunda sau chiar clipa să se simtă în acest moment dar eu vreau să mă răstesc la ăia mari. La ani, la decenii, la perioadele cele mai îndelungate. Ați promis că „timpul vindecă totul” sau măcar acoperă greșelile când, de fapt, le lasă pur și simplu în aceeași poziție cu speranța că ființele implicate vor uita la un moment dat. Și vă bazați pe acest moment de fiecare dată. Ei bine, eu sunt norocosul caz care a fost ales drept mijloc de revoltă din partea respectivului moment. Aș vrea să vă transmit că se simte folosit, materializat și deloc folositor. Sau prea folositor. Nu știu, n-am înțeles foarte bine. Ideea e că el se așteaptă ca și voi să faceți ceva, orice... nu doar să treceți pur și simplu.

Poftim? Aveți și voi condiții? Nu-mi pasă. Eu doar m-am săturat să fiu excepție. Nu știu ce faceți și nici nu mă interesează însă va trebui să ajungeți la o înțelegere. Ori vă apucați să vă faceți treaba, ori vă împăcați cu momentul. Această plângere ar putea ajunge la superiorii voștri și tare mă tem că veți fi înlăturați. Poate dacă insist, toate limitele astea care au fost impuse timpului vor dispărea. Să fie timp pur și simplu. Și să treacă așa, în neștire. Să nu ne mai ghidăm niciodată după el, ci după soare.

Ce, vi se pare prea primitivă metoda pentru a fi acceptată? Înseamnă că vă este frică. Înseamnă că lor le este frică. După ce toată viața te trezești că nu mai ești condus de nimic, o confuzie urmată de panică se așterne ușor peste minte și o îngroapă în teamă pură. Da, vor protesta. Dar nu vor putea să-mi conteste motivele niciodată.

Ei bine, cum rămâne?

Aha.

Știam eu.

Jah will be waiting there...

2011-02-28T21:18:00.001+02:00

Care este logica dăruirii unui album de fotografii... gol?

Na și ție niște vid pe care să-l umpli cu ce fel de amintiri vrei tu. E un cadou superb de original și inovator și sper din tot sufletul să n-ai aparat foto digital. Plus că e un album imbecil de mare cu o grămadă de locuri libere pentru poze de toate mărimile și formele. Bineînțeles, un anumit fel de formă îți lipsește cu desăvârșire și de fiecare dată când vei dori să răsfoiești această cutie a Pandorei de naftalină vei fi obligată să observi enervată acele locuri goale și impasibile. Creierul probabil ți se va seca din cauza asta pentru că ești mai ordonată de felul tău și simetrică întotdeauna dar nu-i așa că are coperta faină? Culorile astea imposibil de urmărit prea multă vreme, însoțite de un pattern de pătrățele (pentru că bulinile sunt atâââât de overrated) care te fac să te simți mai prost decât era disco și rock n roll la un loc. Sigur, nu toate pozele sunt reușite iar unele chiar reprezintă momente pe care ai încercat cu greu să le reprimi dar pe care le regăsești ca un bliț inconsistent deoarece albumul are atât de multe file care te obligă să le acoperi încât apelezi la orice fel de fotografii. Și de parcă toate astea nu sunt de ajuns, mirobolantul obiect se încheie cu un șnur oribil de mătăsos care face din orice fundiță nod în așa fel încât chiar dacă vor exista momente când vei dori să revezi aceste fragmente din viața ta, va trebui să faci spume la gură și să recurgi la obiecte ascuțite. Sper că îți place.

Data viitoare dăruiește-mi o cutie de carton ca să pot aduna toate cadourile de la tine pentru a le da foc mai ușor.

Declarație de dragoste

2011-02-28T18:35:00.000+02:00

'Carpe diem!' & other Latin stuff

2011-02-27T09:36:00.000+02:00

De câte ori ți s-a întâmplat să te trezești în mijlocul străzii la 11 noaptea cu o durere insuportabilă de cap și o geantă plină de... mofturi? Ca mai apoi să-ți dai seama că afară e prea frig, majoritatea localurilor sunt în prag de închidere și ca să mergi până unde tocmai ai zis că nu vei merge... Așa că te întorci acasă unde plutește constant deasupra capului tău întrebarea „De ce atât de devreme?” Spui că nu te simți foarte bine și te retragi în spațiul tău. Chestiile astea nu se întâmplă. N-ar trebui să se întâmple. Sunt pentru altcineva. Eu mă aștept ca totul să decurgă în limita a cel mult 3 posibilități găsite de mine. Pentru că de obicei restul nu-mi convin.

Am stat și am privit cum s-a lăsat dimineața în camera mea. Nimeni n-ar trebui să fie martor la așa ceva. Trecerea de la întuneric la lumină e pur și simplu... morbidă. E ca și cum ai privi un pește care se sufocă pe uscat. Vezi cum începe întunericul să fugă adunându-se pe la colțuri, încercând să se mențină stăpân pe atmosferă. În ultimă instanță, se ascunde după obiectele mari. (Dar acelea sunt umbre, dragă. Vezi cum tocmai ai distrus o metaforă simpatică?) Zeci și zeci de observații care-mi înțeapă impulsivitatea și-mi construiesc un șanț pe unde se scurg toate nemulțumirile. Și nici măcar nu e sub forma unui firicel de apă delicat și cristalin. Nu, domnule! E un tsunami uriaș de apă mlăștinoasă care se revarsă asupra... hm. Aici nu știu exact.

Tușesc în fiecare dimineață și seară. Atunci gâtul meu găsește că este absolut necesar să se curețe de orice a mai rămas în urma răcelii. Mie nu-mi convine. Pentru că incipitul e fix în momentele alea importante când trebuie să adormi sau să te trezești. De-aia am renunțat la ele. Ele, momentele. Nu ele...

Mda.

I am yours now

2011-02-23T21:22:00.002+02:00

'Yours' fiind o entitate incertă și necunoscută doar ca să nu te mai aud cu „parcă ești a nimănui...” Of... voi, ăștia mai artiști, cu posesivitatea voastră... Dacă există electroni liberi într-un atom, atunci sunt sigură ca și ființele umane se pot descurca așa, răzlețe și furibunde.

Dar electronii aparțin atomului.
Și oamenii aparțin societății.
Nu confundați mediul cu... altceva.

Wishlist

2011-02-21T18:05:00.002+02:00

Îmi doresc o tuse seacă îndeajuns de puternică încât să-mi elibereze gâtul din strânsoarea răgușelii ca să nu mă mai simt ca un mafiot din sudul Italiei de fiecare dată când vorbesc.

I just want... bang! bang! bang!

2011-02-16T18:09:00.002+02:00

Serios?

2011-02-15T17:27:00.002+02:00

Pun pariu că nu există o singură persoană căreia să nu-i fi reproșat nimic. Bine că ții prelegeri infinite despre cât de imperfectă e ființa umană și totuși mereu ai ceva de comentat la adresa tuturor. O vai, cât te mai ascunzi! De ce te tot uiți la telefonul ăla? Nu te mai strâmba, timpul n-o să treacă mai repede. Milioane de replici de genul ăsta care veneau consecutiv și continuu și... căcat! Mi-am imaginat că-ți umpleam gura cu toate obiectele din încăpere dar cel mai mult mi-a plăcut cu scaunul. Prima mea intenție era să încep cu un picior dar mi-am dat seama că n-ar fi deloc eficient așa că m-am gândit să-ți rup maxilarul cu spătarul, apoi... nu. Încercam să mă uit pe geam. Poate vedeam ceva, orice ca să-mi distrag atenția. Da' de ce te uiți pe geam? Crezi că vei găsi o fărâmă de speranță? Și da, am găsit-o! Pentru că în acel moment m-a cuprins o indiferență atât de mare, încât am început să râd. Știu de ce te iei te mine, de ce insiști să mă enervezi. A fost cel mai fain cadou de Valentine's.

N-am fost eu

2011-02-14T18:39:00.000+02:00

și nici nu voi fi.
Dar e foarte posibil să fiu momentan.

It looks questionable to me

2011-02-09T20:19:00.001+02:00

Winnie the Pooh

2011-02-09T19:56:00.003+02:00

este o creatură foarte inteligentă, cu valori morale bine stabilite. Își iubește prietenii și mierea și s-ar putea să aibă cel mai nobil caracter. Adică cel mai cel mai... din toate timpurile. E de ajuns să citești câteva citate publicate sub numele său și gata, ești complet năucit. Sau cucerit. Meh. Nu știu ce e mai grav. Faptul că un personaj fictiv care a fost transformat într-un desen animat este (mai) infailibil decât Papa sau că tot ce am visat aseară (și în alte nopți pline sau goale) s-a îndeplinit astăzi. Cuvânt cu cuvânt, să zic așa. Sincer, eram cam în necunoștință de cauză de abilitățile mele nostradamice și acum mă tentează să mă las de școală și să-mi deschid un cabinet. Voi atârna o coală de carton pe ușă și voi scrie cuvinte lungi, cu fonetică pretențioasă ca să atrag clienți intelectuali. Bineînțeles, ursulețul Pooh se va afla acolo într-o formă plușată, ca să nu-i simt menționarea de prisos. Mai rămâne să trăiesc o controversată near-death experience și să mă trezesc cu un unicorn în mijlocul camerei.

Sau poate că forța mea analitică este supranaturală doar în timpul somnului și am folosit această capacitate pentru a analiza ultimii 4 ani din viață, astfel reușind să-mi dau seama de ce se va întâmpla.

Sau poate că mi-am dorit asta de prea multă vreme...

I dream because there is no other way I can see it happen

2011-02-06T16:31:00.002+02:00

și pentru că știu că dacă ești destul de insistent, ceva va ceda în favoarea ta.

Absolut paradoxal.

Quicker, sicker, sweeter... please

2011-02-05T16:39:00.004+02:00

Strângi pumnii foarte foarte tare și dup-aia îi eliberezi încet. E foarte faină senzația. E ca și cum degetele nu-ți mai aparțin. Dacă repeți exercițiul de prea multe ori, la un moment dat te doare. La fel ca orice altă... chestie care se repetă încontinuu, care durează o veșnicie. Ajunge să te doară. Dacă nu ar exista câte un final pentru orice, îmi este frică să mă gândesc la cum ar decurge viețile noastre.
Cea mai mare tâmpenie este să te întorci la ceva ce deja și-a găsit sfârșitul. Toate lucrurile din jurul nostru sunt muritoare, asemeni nouă sau odată cu noi... na, cum preferi. Și nu ai cum să le învii. Pur și simplu. Nu se întâmplă.
Tocmai de aceea te rog ca data viitoare când te duci la culcare... dimineața, seara, nu contează... să te gândești la ea. Numai ai grijă să nu repeți de prea multe ori... exercițiul ăsta.

Cursa testoaselor

2011-01-29T15:59:00.001+02:00

E greu sa stai in pat in timp ce incerci sa empatizezi cu pierderea si, inclusiv, castigarea unor evenimente socialo-dramatice din sezonul 3 din 'Greek' cu ajutorul unor biscuiti Oreo in numar ingrijorator de mare alaturi de un pahar cu suc de portocale si strigatele disperate dupa servetele pentru ca iti vine sa stranuti de vreo 8 biscuiti incoace si nici macar lacrimile racelii nu reusesc sa mai impresioneze.

Sunt nervoasa, am lasat geamul deschis si mai am nevoie de o patura. Bineinteles, am pretentii de la cine nu trebuie dar fiecare... face... ce vrea. Cred.

Published with Blogger-droid v1.6.6

Cum se amuză oamenii care au BACul?

2011-01-20T18:53:00.002+02:00

Déjà vu, déjà vécu, déjà senti, déjà visité

2011-01-06T19:02:00.002+02:00

imi place.

Published with Blogger-droid v1.6.5

Parcă pare cunoscut...

2011-01-05T21:29:00.004+02:00

Sau poate că încerc cu disperare să-i asociez cu figura cu ceva/cineva important din viața mea pentru că nu mi se pare corect ca vorbele unei persoane complet străine să te influențeze în halul ăsta. Într-adevăr, nu este prima dată când mi se întâmplă astă tragedie dar persoana în cauză este în viață, de aceea îmi permit să protestez.
Până când?

But first, coffee

2011-01-03T13:05:00.002+02:00

Te trezești, îți dai seama că iar ai adormit la Krótki Film o Zabijaniu și te simți aiurea pentru că știi că filmul nu e deloc plictisitor, mai ales în condițiile speciale pe care ți le-ai creat. Îți cântă în minte varianta dubstep a cârciumei de la drum și realizezi cât de asemănătoare e cinematografia poloneză cu cea românească. Cel puțin la nivel de imagine, sunt izbitor de identice. Dup-aia arunci o privire pe noptieră și o vezi. Cartea aia pe care nu o poți citi. Nici măcar n-ai deschis-o. E genul ăla de carte primită cadou pe care o ghicești după copertă. Dacă mai citești și titlul, deja ți se derulează întregul roman în fața ochilor. Mai reconstitui puțin și delicat câteva evenimente din noaptea precedentă și gata. Ești pregătit să te ridici din pat. De-aici înainte te așteaptă o zi.

Desuet

2011-01-01T22:24:00.001+02:00

Cum e sa te trezesti dimineata in alte haine, in alt loc, in alt timp, cu televizorul pe mute dar totusi reusind sa descifrezi concertul ala de 1 ianuarie, singur(a) si cu o stare relativ nefericita?

Asa e.

Published with Blogger-droid v1.6.5

Increase the dosage. I'm not coming back

2010-12-30T15:24:00.002+02:00

În 1912 Titanicul nu s-a scufundat degeaba.

Mulțumesc că mi-ai găsit eul. :)

Hm.
Happy New Year!

N-am post despre Crăciun

2010-12-25T17:13:00.000+02:00

Așa că... iată-l.

:

2010-12-22T15:09:00.000+02:00

De-aia e totul atât de fain.

Suferim de repulsie Înlocuitor H Dilatare MDMA Mișcare PCP Tranziție

2010-12-20T18:41:00.003+02:00

Prima dată am învățat că dacă închizi ochii, ceva rău se poate întâmpla. Mi se pare incorect să asociezi atenția strict cu abilitatea de a vedea. Apoi am descoperit că dacă te rupi vizual de lume, totul e mai frumos. Nu mai ești nevoit să vezi peisaje deprimante, filme proaste, persoane insuportabile, culori deloc atractive, fotografii care să-ți reamintească ce bine era înainte, fizionomii distorsionate (ca să nu zic oameni urâți), ochi roșii și pleoape obosite, mâini întinse numai spre tine, resturi de mâncare, cer înnorat, sânge pe pereți, arhitecturi neinspirate... Doar că celelalte simțuri te acaparează. Va trebui să auzi mai tare vocile celor pe care-i urăști, sunetele de motor, pașii nevrotici, țipetele de la colțul străzii, lătratul câinilor persecutați, gălăgia gălăgia gălăgia de la fiecare ieșire. Da. Va trebui să adulmeci dincolo de plămâni mirosul de canal, atmosfera olfactivă din autobuz, bețișoarele parfumate și alte căcaturi artificiale, parfumul lui, zăpada galbenă, voma de după petrecere, toate chibriturile arse. Îți convine? Va trebui să guști intens cafeaua amară, metalul din cătușe, felia de pizza rece, sarea din lacrimi, asfaltul... Nu. Va trebui să simți până în oase atingerea aglomerației, mângâierea degerată a frigului, transpirația sevrajului, mâna lui pe umărul tău, cioburile de sticlă, apa clocotită, treptele care ți se înfing printre coaste, oxigenul care parcă te arde din ce în ce mai mult.

If I had a world of my own...
Oh
But I do have a world of my own.

I heart you

2010-12-18T19:20:00.002+02:00

Now Tequila may be the favored beverage of outlaws but that doesn't mean it gives them preferential treatment. In fact, Tequila probably has betrayed as many outlaws as has the central nervous system and dissatisfied wives. Tequila, scorpion honey, harsh dew of the doglands, essence of Aztec, crema de cacti; Tequila, oily and thermal like the sun in solution; Tequila, liquid geometry of passion; Tequila, the buzzard god who copulates in midair with the ascending souls of dying virgins; Tequila, firebug in the house of good taste; o, Tequila, savage water of sorcery, what confusion and mischief your sly, rebellious drops do generate!

Ayo, can I play mayo?

2010-12-15T15:18:00.002+02:00

Dezorientarea n-are nicio legătură cu sinusurile. Ea se infiltrează printre vaporii de praf care-ți gâdilă nările și așteaptă să o inhalezi cât mai puternic. Se agață de trahee, bronhii, dar mai ales plămâni. Rămâne acolo pe o perioadă nedeterminată însă îndeajuns de mult încât să te întoarcă chiar și împotriva ta. Te obligă să-ți iei la revedere de la tot, ca într-un fel de hipnoză acută cu accente de manipulare diabolică. Apoi, când în sfârșit te vede în deplina-ți singurătate, te strivește. Nu ca pe un gândac, nu ca pe o veveriță, ci ca pe un obiect cu inserții ezoterice care s-a transformat prea brusc în nimic.

Ai grijă ce respiri.

Nu există paradis

2010-12-15T08:08:00.002+02:00

ddd: nu te inteleg
eu: adica ma simt ca singurul tip alb la o petrecere de negri
ddd: nu nu
ddd: asta n-a fost o referinta la step up
eu: o ba da
eu: si inca una foarte... completa
ddd: acum chiar nu te mai inteleg
eu: nici nu trebuie
ddd: nu ma intereseaza ce program ai
ddd: maine te vei gandi la ce-ai facut
ddd: si vei regreta
ddd: da vei regreta mult si bine
eu: dar nu are rost
ddd: de ce/
ddd: ?
eu: pentru ca stiu ca nu regret ce-am facut ergo regretele nu ar fi sincere
ddd: deci n-ar functiona
eu: exact
ddd: nu-mi pasa
ddd: trebuie sa simti macar un pic de
ddd: cum sa zic eu
ddd: nu stiu
ddd: plm
ddd: ca ceva nu e bine
ddd: si ca nu mai trebuie sa se repte
ddd: repete*
eu: altfel?
ddd: altfel esti bolnava
ddd: rau
eu: poti fi si bolnav bun?
ddd: pai daca poti fi bolnav rau
ddd: poti fi si bun
ddd: asa merge treaba
ddd: nu exista teza fara antiteza
eu: mda, totul functioneaza pe perechi
ddd: dar tu deja esti o pereche
ddd: si nu-ti convine asta
ddd: singurul mod pe care-l stii
ddd: si pe care-l folosesti
ddd: ca sa te dispersezi
eu: taci

I'm not living to my full potential

2010-12-14T18:33:00.002+02:00

Where were you when I needed you?

2010-12-14T15:55:00.001+02:00

Existenta ta precara ma sperie. Nu stiu cine esti, de unde vii sau de cand imi pulverizezi gandurile cu insulte si dorinte nesanatoase. Nu-mi place sa vorbesc despre tine pentru ca nu stiu ce as putea spune. Inca nu sunt sigura ca esti acolo desi ultimii 4 ani te cam sustin. Asadar... Iata! Te-am mentionat cu incertitudinea aferenta de care mereu dau dovada si abia astept sa nu te cunosc niciodata, sa nu stiu cum arati sau ce preferinte ai. Sa nu incerc sa-ti ofer un scop, doar o iesire din mintea mea confuza. Daca ma citesti atat de bine pe cat pretinzi, sper ca-mi vei urma sfatul.

A, da. Imi vreau diacriticile inapoi.

Published with Blogger-droid v1.6.5

Imi pare rau ca... na, te iubesc...

2010-12-13T12:22:00.001+02:00

1. Ai plecat acum cateva saptamani clar si raspicat. Adica ti-ai exprimat imposibilitatea reintoarcerii tale deci nu are sens faptul ca vreau sa fii aici.

2. Nu m-am comportat frumos cu tine si, desi tu nu tii la conduita, eu tot nu cred ca a fost bine. Daca sentimentele mele sunt atat de puternice, ar fi trebuit sa te mai... menajez asa, din cand in cand.

3. Mereu am trait cu impresia ca nu am nevoie de nimeni si e tare confuzant sa afli exact contrariul. Sau, aproximativ contrariul.

4. Nu ma mai pot bucura de filmele de Craciun.

5. Nu ma mai incurajeaza nimeni sa fac ce nu trebuie.

6. M-ai facut sa-mi dau seama ca multe nu depind de mine.

7. M-ai convins sa detest aeroporturile.(am pastrat bagajul, haha)

8. Nu ma mai pot certa cu nimeni din placere.

9. De ce nu m-ai avertizat?

Published with Blogger-droid v1.6.5

Havoc

2010-12-09T18:17:00.000+02:00

'You look great when I'm high'

2010-12-09T17:45:00.003+02:00

Mai în toate filmele există acel loc înalt, de obicei pe o stâncă, de unde poți vedea tot orașul. Uneori mai e și o bancă fix pe margine, fix ca să ai vizibilitatea propice pentru orice fel de gânduri. Însă de cele mai multe ori se merge cu mașina până acolo, se aruncă curul pe capotă și se holbează la fel de meditativ. Și-i vezi, mă, cum se întorc foarte fericiți, foarte cu toate problemele rezolvate, de parcă însăși divinitatea asta, cât de inexistentă o fi ea, le-a pus mâna în cap. În cap, da! Că pe cap nu cred că ar fi avut același efect. M-aș duce și eu acolo, sincer. M-aș cocoța pe nenorocita aia de bancă și aș râde. Cu sughițat, cu oftat, cu de toate. Pentru că eu nu am nicio problemă. Pentru că eu când mă trezesc dimineața... știi la ce mă gândesc? La faptul că trebuie să mă spăl pe dinți. La afinitatea mea nestăpânită pentru Tom, nu pentru Jerry. La cât de întuneric e afară. La ultimul episod din How I Met Your Mother. La multe multe multe multe chestii.

Mai în toate filmele există acest loc ultrazen, dar în realitate nu. În partea astalaltă a ecranului te duci la psiholog, iei pastile pentru anxietate, termini o sticlă de votcă, bocești până nu mai poți respira, spargi obiecte fără dar mai ales cu valoare sentimentală și o grămadă de activități care te rup în mii de bucățele. În partea neficțională, după jumătate de oră situația e exact la fel. Așadar, ce rost mai au tentativele astea de „hai să-mi fac ordine în viață”, „hai să te ajut să treci prin ceva de care habar n-am cum se manifestă”? „Hai să mă împuști” nu este o opțiune?

˙pǝʇɹoqɐ uoıssıɯ ˙ǝuıɯ ʇou s,ǝɥ

My pony does LSD

2010-12-08T19:01:00.002+02:00

Trust

2010-12-08T16:28:00.002+02:00

You are craving food right now, huh? What do you think you are doing? Don't you dare go anywhere near food! Don't touch it; don't even think about it. What do you want to do, become a fat cow? I am your best friend, and if you eat, you are failing me and letting me down. If you eat right it shows what little self-control you have. That pain in your stomach right now, that is me. When you feel empty, it means you are empty of your sins. You made a commitment to me. I am your life and obsession. Don't break what we have. I will give you everything you want, but you have to give me what I want. And I want you to stay away from food. Go have some water. Go drink some tea or coffee. Don't show me what little self-control you have. Don't defy me. You know that if you go eat right now, you will end up on your knees puking it all up until you see blood and water and your stomach is aching. I can give you so much - I can give you a great body. Show me your control. Show me you love me and can keep me a secret. Show me you can run until you drop. If you eat now and throw away what you are working for, I will hate you. And you will hate yourself. Don't fail me. Don't eat!

A junkie is someone who uses their body to tell society that something is wrong

2010-12-07T20:10:00.001+02:00

So hey, wow... fuck you

2010-12-07T19:52:00.003+02:00

E o replică dintr-un serial prea inutil pentru mințile noastre atât de pătrunzătoare. Serios. Încă nu am găsit un motiv îndeajuns de bun pentru insistența cu care vizionez episod după episod după episod. E frustrant. Dar, na... cine sunt eu să mă pun cu instinctele?

Deci era vorba de replică...

Mi se pare a fi una din cele mai bune. E rostită de o tipă anorexică care, posibil datorită numeroaselor pastile pe care le-a ingurgitat, spune wow foarte des. Îmi place mult personajul ei deși nu mă identific cu el. Mereu e ca o oază de liniște și fericire. Într-o scenă ea se ceartă cu cineva. După ce-i aduce la cunoștință tot ce nu-i convine, cu argumente și toate cele, în deplinătatea calmului, apar aceste cuvinte însoțite de un zâmbet larg și sincer.

Apoi am început să mă gândesc...

De obicei nu spunem wow decât dacă suntem surprinși. Mai adăugăm un zâmbet doar dacă suntem surprinși într-un mod pozitiv. A face asta constant nu înseamnă că ești retardat, ci că realizezi cât de frumos de imperfectă este lumea.

Așa că wow...

Nu obișnuiesc să mă uit în sus dacă nu sunt sigură că voi vedea ceva

2010-12-05T14:08:00.003+02:00

M-am gândit. La multe lucruri.
Dacă într-o dimineață mahmură voi confunda șamponul cu pasta de dinți? Dacă oricât de bine mi-aș înfășura fularul în jurul gâtului, un fulg tot se va strecura dându-mi senzația de îngheț? Dacă în loc de a mă holba la chestii comestibile, aș încerca să le mănânc? Dacă nu mi-aș mai îndeplini îndatoririle în ultima clipă? Dacă aș fi închisă într-o clinică? Dacă aș duce lipsă de instinctul de supraviețuire? Dacă aș pierde la cel mai important joc din lume?

Vezi tu, cel mai mult îmi lipsește abilitatea de a nu gândi. Totul era atât de simplu și de firesc încât zâmbeam încontinuu pentru că știam că altfel nu are cum să fie. Țineam în mâini timpul nostru și-l mototoleam, și-l îndesam în buzunare deoarece credeam că așa va deveni mai prețios. Apoi ne trezeam, eram cei mai morocănoși oameni pentru o vreme, una relativ scurtă, până când ne strecuram înapoi... acolo.

Ceva nu-mi convine dar nu știu exact ce anume. De fapt, știu foarte bine ce nu funcționează dar poate dacă nu recunosc, nu există. Pur și simplu. Ei bine, acest ceva mă afectează îndeajuns de mult încât să-mi doresc altceva complet diferit de ceea ce dețin momentan. Și știu că nu e bine, nu e o reacție deloc sănătoasă. De ce trebuie să trăiești mereu cu senzația că-ți lipsește ceva?

Ceva ceva ceva ceva ceva ceva ceva ceva ceva

E un cuvând destul de urât care nu reușește să definească nimic. Nimic. Nimic! Alt cuvânt urât. Ar trebui să refuz să-l mai repet din cauza conotațiilor negative pe care le are.

Noi doi suntem ca particulele subatomice. Funcționăm după legea hazardului.

Dacă ajung la concluzia că lipsesc... eu?

A reason for everything

2010-12-02T20:33:00.003+02:00

I've stopped eating so I can feel I have control over myself. At some point, I will be forced to cease this fucking mess so I won't die and lose everything. Problem is I have no idea when I'm supposed to quit.

Published with Blogger-droid v1.6.5

2010-11-19T21:28:00.003+02:00

când o ușă se închide

se deschide alta

cu ce rost?

Acela este un sicriu?

2010-11-19T20:50:00.002+02:00

Totul începe cu un câmp de floricele, fie el metaforic sau propriu-zis. Asta a fost și între noi, înțelegi? Erai doar o idee, un cineva nedefinit și cât se poate de efemer. Erai eu dar într-o formă de care puteam asculta. Un exercițiu. Un amărât de exercițiu, Frank! Toate sfaturile, toate opiniile, toate analizele veneau de la mine chiar dacă le rosteai tu. Îmi pare rău că nu mi-am dat seama că mă complăceam în situația asta și am început să te văd altfel. Trei linii paralele luau amploare foarte repede. Timpul, nevoia mea de tine și transformarea ta. Valorile creșteau iar tu te dezvoltai, Frank, te dezvoltai atât de frumos! Ai căpătat trăsături, tabieturi, gesturi, mimică, personalitate, poate chiar și rațiune. Te-ai individualizat atât de bine încât acum aproape mă păcălești că tot ce spui e gândit de tine. Dar lucrurile nu mai merg cum trebuie și știi asta. Pentru că începi să descoperi voința și de-aici până la sentimente nu-i mult. Un organism nu poate suporta două vieți. De fapt, eu nu te mai suport pe tine... oricum ți-ai dat deja seama. Vroiam doar să-ți spun că totul se termină cu un cer senin. Cerul nostru senin poate exista doar dacă unul din noi va dispărea. Avem termen până la aniversare. Așa că hai să ne urăm succes și fie ca cel mai bun să câștige.

Suntem nefericiți

2010-11-16T18:09:00.002+02:00

doar de data asta
de-a lungul străzii
printre mașini
cu pași mici și curioși
niciodată pe trotuar
ne strică
ne îngustează
ne limitează
chiar dacă ne-am lipsit
fără scuze
n-avem șanse
să recuperăm
nu timpul pierdut
nici cel trecut
și nici amintirile create separat
de-a lungul străzii
la o intersecție
ne-am găsit că respectăm alte semne
le-am urmat
cum am vrut
cum am crezut
cum ni s-a părut
am mers
fiecare
de-a lungul străzii sale
și pentru că nu facem parte din aceleași puncte cardinale
n-o să mai avem intersecții

suntem nefericiți
dar ne obișnuim

Ha!

2010-11-15T21:09:00.002+02:00

Nu te deranjează că de fiecare dată când ieși din casă poți reproduce în minte zeci de trasee, uneori pentru aceeași locație? De când am ajuns să ne cunoaștem atât de bine habitatul încât niciun detaliu nu ne mai poate surprinde? „Aici știu că e o groapă foarte mare.” „În capătul străzii lipsește o bucată de trotuar.” „Sunt exact 4 felinare pe această alee.” Când mai apuci să ridici din umeri indiferent dar oleacă mulțumit când cineva te întreabă unde e policlinica veche?
Un loc familiar nu e neapărat acasă. E doar o frustrare pe care o poți pipăi cu ochii închiși. Eu n-aș fi atât de nerăbdătoare să mă întorc la așa ceva.

Nu te deranjează că mergi atât de des pe același drum încât ai impresia că umbra devine transparent de plictisită? Degeaba râzi de găinile care se învârt în cerc, 'mneata faci același lucru. Te învârți disperat între câteva locații și nici măcar nu observi chestia asta. Partea și mai tristă e că ziua se termină mereu cu aceeași destinație. Acel loc privat, depozit de lucruri personale, locul ăla unde pretindem că ne relaxăm. Acasă. Pfff.
Eu serios că nu mă mai întorc.

This is a test

2010-11-13T09:37:00.001+02:00

I sort of despise writing in English just because I don't have "diacritice".

Frank obliged me to make a promise, no, it's actually a whole commitment. I'm suppose... I'm not suppose to tell. His return home depends on some fair conditions which encourage me to question my mental health. Especially because I completely disagree with some of them. I guess the absurdity of being against oneself is proportional with Frank's existence.

Published with Blogger-droid v1.6.5

see, SAW, seen

2010-11-12T21:39:00.003+02:00

No, this is not a pathetic review for Saw 13645895, it is a strong statement meant to bother some individuals. It has come to my attention that the sun, this poor asshole, hesitates to go the fuck away. I have just discovered a shotgun application and I intend to use it in evil purposes. I plan to shoot that sunny motherfucker smile off this douche so that the sky would be as gray as November deserves.

Frank, nu-mi mai mototoli hârtiile!

2010-11-09T21:56:00.000+02:00

Totuși, bine ai venit acasă.

I may have drunk my optimism away

2010-11-08T18:00:00.002+02:00

Când plouă torențial, umbrelele devin o povară chiar dacă rolul lor e de a proteja.

Pretty please

2010-11-05T14:52:00.001+02:00

Fuck life.
Fuck routine.
Fuck not giving a shit about anything.
Fuck being stuck in the same place.
Fuck feeling like you're wasting your life.
Fuck feeling awkward and inadequate.
Fuck being this young and feeling like you've already shriveled and died.
Fuck anger.
Fuck bitterness.
Fuck this song that's stuck in my head.
Fuck trends.
Fuck stereotypes.
Fuck self-loathing.
Fuck feelings.
Fuck reasons.
Fuck not making any sense.
And most importantly, fuck you.

Noxe

2010-11-04T20:33:00.002+02:00

Watchin’ all the resurrection junkies losing ground.

Știi cum e să aștepți într-o stație de metrou. De obicei lași privirea să cadă undeva printre șine, să nu se vadă cumva că ești sătul de-atâta aer îmbâcsit, că mirosul subteranului te scârbește până la oase. Îți șuieră din depărtare metroul vechi, pictat puțin stângaci de grafferii locali. Simți cum oamenii se adună pe margine resemnați la o altă călătorie lipsită de sentimente, în bătaia neoanelor cancerigene. Momentul deschiderii ușilor este aproape biblic și-l poți asemăna fără probleme cu deschiderea pământului în întâmpinarea lui Lucifer. Aproape îl vezi pe Virgil vâslind și purtându-te în miezul acțiunii. Unii oameni preferă să citească. Ziare de scandal, literatură contemporană braziliană și horoscoape. Lectură ușoară. În metrou, toate coeficientele funcționează la nivel minim. Tu nu ești așa. Tu te așezi pe scaun, sfidând căștile bluetooth și cancanurile regurgitate.

I-auzi, alții stau la cioace. Cioace. Cioacă. Ce cuvânt de căcat. Ți-e (Mi-e) scârbă de el. Cea mai mare penibilitate. O curvă. Știi câte sensuri proprii are? Dar figurative? În argou își face simțită prezența mai peste tot. Știi câte etimologii poate avea? Ăsta nu e un cuvânt, e o insultă. Te pizdești singur dacă-l folosești. Nimeni nu știe de unde vine dar el umblă peste tot. De fiecare dată când îl aud simt cum îmi vomit puțin în gură și-mi vine să pocnesc ceva. Pe ăla care s-a simțit să-l folosească, pe madama societate, pe babuinii înțoliți în albastru care au impresia că fac legea dacă patrulează între secție și cârciumă, pe toți drogații din scările de bloc care râd isteric și se pișă pe scări... Metroul instigă la violență. Văd o măicuță agățată de bara de lângă ușă și-mi vine s-o bat. Pur și simplu. Să-i dau până la sânge. Ea are acel tip de moacă imbecilă care ar insinua faptul că folosește acest pseudo-cuvânt regulat.

Ajungem în... n-am voie să zic că fac publicitate. În stație mă întâmpină același aer îmbâcsit și o blondă bună. Încă un pas și...

Chiar nu știu cum să continui.

Be a no

2010-11-03T18:17:00.002+02:00

București, here I come!

2010-10-28T22:11:00.001+03:00

;

2010-10-27T20:30:00.002+03:00

Un pitic se rostogolea pe un deal.
Apoi alt pitic se rostogolea pe un deal.
Apoi altul...
Mai mulți pitici se rostogoleau pe un deal.
Așa, împreună.

More than coffee & cigarettes

2010-10-26T21:44:00.002+03:00

A venit ziua aia pe care toată lumea o evită. Ziua când plouă încontinuu, circulă mai multe mașini decât de obicei și toate stările se prezintă cu minus. E ziua când îți bei cafeaua și-ți dai seama că nu are același gust. Orice acțiune cotidiană se prelinge lipicios pe tine, de-aici dorința de a sta sub un jet de apă fierbinte. Așa-i că te simți atât de incomod încât nu mai contează câte saltele trântești sub tine? Pentru că azi e ziua aia nenorocită când nici măcar nu poți gândi din pricina unei absențe.

.

2010-10-21T15:35:00.001+03:00

Missed me, missed me, now you've got to kiss me

2010-10-21T15:02:00.004+03:00

Moi, je joue.

Je joue comme un chat mauvaise.

Comme une petite fille qui vit en-ciel.

Comme la pluie chaude de mon coeur.

Comme les super-héros.

Comme les lumières de la nuit.

Comme un début de l'hiver.

Mais je joue avec toi.

Din seria Panda și alte povestiri

2010-10-19T17:50:00.003+03:00

Cum ultimele zile au fost prea mult, am decis de bunăvoie că ar fi timpul să mă prostesc, intențiile fiindu-mi cât se poate de relaxante. Totuși, scopul nu scuză mijloacele care până la urmă s-au agățat de mine amenințător și nu prea. Mi s-a părut o idee bună să tatonez cu masiva cultură chick-flick însă doar la nivel de cinematografie pentru că literatura costă. Așa am ajuns să mă delectez cu mult cappuccino, seria Gossip Girl, mărețul jurnal al lui Bridget Jones (în ambele părți) și cele două rahaturi penibile, unul mai exotic decât celălalt, care li se spune Sex and the City - the movie(s). Concluzia? Of.

Gossip Girl ne învață că a sta cu curul pe bani de mic dăunează grav personalității. Prea multe drame, prea multe încurcături, niciodată prea mulți pantofi. Recunosc, la un moment dat am simțit tensiune deși cred că era doar coeficientul meu de inteligență care scădea vertiginos. Totuși, îmi plac hainele și New York-ul iar din punctul ăsta de vedere merită. Na, tre' să trec și eu prin niște faze, nu?

Bridget Jones este o femeie proastă și grasă care are pretenția să se mărite repede deși râde încontinuu ca o găină și habar n-are când/cum să tacă. De fapt, deja menționasem că e femeie. Ea trece printr-o grămadă de episoade tare neinteresante doar pentru dragoste. Ce n-am înțeles este ignoranța bărbaților care nu se manifestă astfel în realitate. Ai de ales între o vacă și o tipă foarte bună cu cracii până la gât pe care o duce capul în mai multe domenii și arată și bine la braț cu tine. Cum să alegi vaca? Tema acestor filme e „te iubesc așa cum ești”. Îmi dau seama că nu voi recupera niciodată acest timp.

Dar în Sex and the City sunt nu una, nu două, ci patru proaste! Cică să se regăsească toate femeile. Pentru că oricine își permite să spună „J'adore Dior” și să-și redecoreze casa de 3 ori în 2 ani. Știam că menopauza este înfricoșătoare dar nu m-am gândit niciodată că odată cu ovulele, ți se duce și luciditatea. Ca de obicei, dragostea e prim-planul oricărui plan și toată lumea este afectată când urâta de Sarah Jessica Parker este părăsită aproape de altar. Bineînțeles, întreg New York-ul vuiește de fericire când aceeași urâtă se împacă cu același tip care a lăsat-o cu buza umflată și cu un păsăroi albastru în păr. Știu că fiecare avea drama ei dar asta mi s-a părut cea mai nesemnificativă și cea mai gălăgioasă în același timp. Și nici măcar nu-s haine faine.

Dacă aceste cuvinte au fost dureroase, măcar poza să merite.

Thinspiration picture

2010-10-17T13:10:00.000+03:00

Suddenly my eyes are open

2010-10-17T13:02:00.001+03:00

'Follow the rabbit' doesn't quite suit me

2010-10-17T10:20:00.003+03:00

Știi când stăteam pe marginea patului și făceam o grămadă de referințe culturale. E foarte probabil să le fi înțeles greșit pe toate dar cred că tocmai acest aspect ne încânta atât de mult. Dar știi de câte ori mi-ai dat de înțeles că îți place să iei mic-dejunul în pat iar eu m-am prefăcut de fiecare dată că nu pricep ce vrei? Cred că atunci când îți reglezi biologic trezirea cu 15 minute înaintea celuilalt și te furișezi în bucătărie ca să prepari o masă perfectă pe care să o servești mai ceva ca la hotel, denotă o cantitate de afecțiune peste limită. Una care n-a existat niciodată între noi. Eu aș da vina pe agresivitate și pe toată vesela pe care am spart-o împreună de-a lungul timpului. Tu ai da vina pe mine. Amândoi avem dreptate.

Lărgind perspectiva, de fiecare dată când merg pe stradă îmi insist fiecare pas. Că o fi un fel de afirmare forțată a siguranței de care nu dispun sau doar îmi place să subminez ceilalți trecători, nu e sănătos. Alt lucru dăunător de care sunt dependentă e faptul că mereu mă compar cu cine nu trebuie. Sau e exact cine trebuie doar că nu suport să ies în minus atât de ostentativ. În orice caz, Joss Stone îmi amintește de Joplin într-un mod foarte superficial.

Oricât de mult am întârziat, eu nu mai cobor în vizuina aia niciodată.

Prima pagină

2010-10-13T21:50:00.002+03:00

Formularul se completează fără indicații. Interviul durează o privire. Răspunsul se lasă așteptat și ani de zile (în termeni relativi, bineînțeles). Dar atunci când îți sună telefonul și auzi „Bună ziua! Sun din partea... știți d-voastră cui. Felicitări! Ați fost angajat. Vă reamintesc că posibilitatea de a demisiona este cât se poate de minimă. Sper că sunteți pregătit pentru această responsabilitate. Dacă nu, aveți 24 de ore să vă răzgândiți. O după-amiază plăcută!” oare ce simți?

More addictive than... you

2010-10-09T19:35:00.002+03:00

EXT. Plouă torențial. În fața unei cafenele, un bărbat înbrăcat în negru, ud până la piele, pare că așteaptă cu un buchet de trandafiri roșii în brațe. Toți trecătorii îl privesc înduioșați și fugitiv, gândind negativ la o posibilă tipesă foarte atrăgătoare care i-a frânt inima.
O femeie cu o umbrelă galbenă se oprește lângă el.

FEMEIA: De cât timp aștepți?
BĂRBATUL: De trei ore.
F: Vai, îmi pare rău că nu a venit. Dar nu crezi că ar fi timpul să pleci acasă?
B: Cine să vină?
F: Persoana pe care o așteptai. Bănuiesc că e o ea... (se uită la buchetul de trandafiri)
B: Nu aștept pe nimeni.
F: Atunci ce faci aici?
B: Sufăr.
F: A, înțeleg. După cine?
B: După nimeni. Sufăr în general.
F: Atunci ce-i cu buchetul de flori?
B: Trandafirii roșii au ceva vinovat în esența lor. Când un bărbat îi dăruiește unei femei, nu vrea să-și declare dragostea, ci să-i distragă atenția de la faptul că el este un animal excesiv de manierat care vrea să i-o tragă cât mai repede posibil.
F: Nu trebuie să fii atât de negativist.
B: Înseamnă că nu prea ai primit trandafiri roșii de-a lungul timpului.
F: Ce-ar fi să intrăm, bem o ciocolată caldă și poate voi reuși să te conving contrariul?
B: Fie. Dar înainte de toate, trebuie să-ți dăruiesc acest buchet.

VA URMA?

Tehnoredactarea de joi (cu mici mari omisiuni vitale)

2010-10-09T19:26:00.003+03:00

INT. Un apartament modest mobilat. Un bărbat și o femeie se ceartă.

EL: Știi ce mă deranjează, de fapt? Nu mi-ai mulțumit niciodată!
EA: Ce să fac? Stai... Mai exact, cum m-ai ajutat tu de trebuie să fiu atât de recunoascătoare?
EL: M-am sacrificat pentru tine!
EA: Te-ai sacrificat pentru droguri!
EL: Tot aia e!
EA: Ți-am cerut doar să mă lași în pace. Atât.
EL: Ceri prea multe.
EA: La un moment dat erai de acord.
EL: M-am răzgândit.
EA: Nu-ți permiți să faci asta!
EL: Hai, recunoaște... Nu-ți lipsește? Senzația aia de control al timpului, de descoperire a plenitudinii, de... de... perfecțiune?
EA: Ba da. Dar mai mult îmi lipsește să trăiesc...
EL (întrerupând-o): Înainte, acesta era singurul motiv pentru care te trezeai dimineața!
EA: Trebuie să plec.
EL: Nu pleci nicăieri! (o lovește) N-am terminat discuția. Vino cu mine.

EXT. Pe un bloc. Este foarte frig și bate vântul. Bărbatul stă periculos de aproape de margine și se uită în gol.

EA: De ce m-ai adus aici?
EL: Te rog să sari cu mine.
EA: Nu. (pleacă)

EXT. Pe un bloc. Este foarte frig și bate vântul. Bărbatul încă așteaptă pe cineva care să sară cu el.

Suntem divizați

2010-10-06T16:58:00.003+03:00

Dar nu noi. Într-adevăr, reprezentăm două entități diferite, două părți. Dar niciodată din același întreg. Suntem două fragmente. Nu noi. Eu și cu tine. Pentru că facem parte din două lumi, fiecare cu a lui, fiecare cu spațiul său propriu. Am avea timp și voință să simplificăm lucrurile și să facem noi-ul ăla odată! Dar nu noi. Suntem eu și cu tine. Două persoane diferite care comunică la niveluri diferite.

I want this bag

2010-10-06T14:34:00.002+03:00

I don't know exactly why. I'm not a big fan of lotteries.

Waiting for Superman

2010-10-03T20:56:00.002+03:00

In my tight black dress, wearing my good shoes, smoking an expensive cigar and drinking a glass of the finest whiskey brand. Every few minutes I glance through the window and see if he's even near to arriving at my door with his cute smile saying "You're looking good" with a funny accent. Then he'd call a cab and on the way we would sip martini and pretend we're in a limo. He would take me to one of those fancy restaurants where the lady's menu has no prices. And I would feel bad ordering anything that's why I'd constantly check the ingredients and see what sounds expensive so I could avoid it. He'd ask for a bottle of champagne and say we have to celebrate everything. I would go to the bathroom under the excuse of powdering my nose even though I just really have to pee. I'd smile and laugh all night long...
But when I open the door I see a stiffed smile covering a bunch of regrets while asking "Aren't you a bit overdressed?" with a low voice of quiet disgust. So we're taking the bus to a pizza place, drink some sodas and have donuts for desert. I go back home alone, light a cigar and empty that bottle of pretentious whiskey while I'm looking through the window pane.
What am I waiting for? I don't know. Something amazing, I guess.

Eu nu vorbesc așa

2010-10-02T22:38:00.002+03:00

Liniar. Coerent. Direct. Suprapus. Urât. Pozitiv. Subtil. Intenționat.

Eu nu deschid ușa

Străinilor. Călătorilor. Prietenilor. Vecinilor. Ție. Nimănui.

Eu nu sunt de acord

Adevărul. Sevrajul. Interacțiunea. Frank. Doctorii. Alcoolul. Metamorfoza. Timpul.

Eu nu alerg.