Am plecat fericită cu gândul că totul se va nuanţa în curând cu roz şi alte culori relativ feminine şi înviorătoare. Era mai uşor dacă luam o pensulă destul de subţire încât să-mi conturez evenimentele şi/sau problemele cu culori deschise. Mai băteau la ochi, mai îmi distrăgeau atenţia de la fleacuri complet irelevante (normal, doar de-aia sunt fleacuri). Dar nu. Magazinul era închis. Ba mai mult, vânzătoarea plecase în concediu. Până m-am întors eu, dădusera faliment. Lumea mea e defectă. Are un singur magazin... şi ăla falimentar.
Mă surprind jucându-mă cu nisip pe asfaltul fierbinte. Bate vântul şi îmi fură nisipul. Mii şi mii de granule aproape transparente se împrăştie. Nu mă supăr. Nu am cum. Vântul bate şi îmi împrăştie părul peste ochi. Îmi cruţă privirea de groaznica viziune a societăţii.
Ar fi o lume mai bună dacă am merge legaţi la ochi pe stradă.
No comments:
Post a Comment