Wednesday, March 25

Fantezie

Am un gol în minte când vine vorba de perioada mea de viaţă până la 12 ani. Aşa că n-aş putea să-ţi răspund decât din poveştile altora.

Primul meu prieten imaginar era foarte mic şi foarte comunicativ. Purtam o stimă extraordinară pentru el, de aici rezulta faptul că mereu îl lăsam pe el să urce primul în autobuz. Fiind mic, dura mult. Deci se imaginează nervii şi coada din spatele meu. Mă trezeam vorbind cu el în permanenţă. O permanenţă destul de relativă, de altfel.

A urmat George, un şobolan. Numai că el chiar exista în casă, spre disperarea mamei mele aşa că nu se pune.

Au urmat Ion şi George. Din câte am înţeles, îi uram. Mereu îmi făceau glume proaste, mereu boceam din cauza lor. Aveam şi coşmaruri cu ei. Uneori tind să cred că nu au dispărut.

Cam acesta ar fi recensământul prietenilor mei imaginari până la vârsta de 10 ani.

No comments:

Post a Comment