O pizza marinara cu sos greţos de ale cărui ingrediente nu sunt foarte sigură.
Emisiunea aia tragico-comică de pe Antena 1 unde Mădălin Ionescu se face de râs. Sau poate că aveam eu o părere mai bună despre el.
Un jazz antisocial şi răzbunător, săturat de avantgardismul politicii, un subiect care oricum mă depăşeşte de fiecare dată.
Partea culturală din sfera Discovery-ului ce-mi analizează superficial câteva tablouri din era impresionismului francez.
Un soare sfidător ce-şi aruncă ultravioletele pe alba-mi piele, provocându-mi mici pete roşii şi distrugându-mi retina încet şi sigur.
Aceleaşi sirene de ambulanţe ce adună oameni de pe stradă ce se vaită din absolut orice.
Un Măruţă mai enervant şi mai vorbăreţ (recunosc, nu credeam că există gradul ăsta de comparaţie în cazul lui). Motiv pentru abandonul televiziunii.
Revolta Chişinăului preocupă pe toată lumea numai la nivel de discuţie. Staţi liniştiţi. Urmăm noi.
Maimuţele capucin de pe Animal Planet mă calmează. Deşi aş prefera să văd câteva suricate speriate.
Spionajul a ucis pe toată lumea.
Cred că am urcat prea multe trepte.
No comments:
Post a Comment