Thursday, April 9

Între Scylla şi Charybda

Un fel de "il est bien épris" mai puţin valabil şi mai mult înşelător. Nimic personal, totuşi. Doar fărâme de angoase strânse de la diveşi şi diverse. Le incinerăm şi le împrăştiem peste toţi, aşa, de-a dracului. Strecurăm permanenţa şi o adunăm în pungi de plastic ecologice că doar ce mama naibii, suntem evoluaţi. Alte înjurături şi un eh, merde... din tot sufletul.

Tipa cu voce de bărbat (sau invers) îmi surâde cântând. Eu nu mă uit, încerc să-mi vizualizez viitoarea operă de artă ce va lua formă abia peste câţiva ani. Continuă să se holbeze la mine. Nu mă pot concentra. Continuă să se holbeze la mine. Încep să fierb (de cald, de nervi). Continuă să se holbeze la mine. Mă întorc cu spatele. Continuă să se holbeze la mine. Îmi amintesc de filmele alea animate când razele nocive erau întoarse cu o oglindă. Oftează. Eu zâmbesc. Coboară. Eu aştept. Nimic neobişnuit.

M-am cam săturat ca nimicul ăsta să existe în proporţie de 87%.
Unde e Shaikh Rashid bin Khalifa Al Khalifa când ai nevoie de puţină vizualizare abstractă?

No comments:

Post a Comment