Thursday, May 7

Baaah!

"Cartea este o prelungire a memoriei şi a imaginaţiei."

Eh? Am dat-o deja pe citate ieftine şi evidente. Nu, eu nu sunt de acord. Dar dacă tot o luăm aşa, eu nu sunt de acord niciodată.

Încercam azi, ieri, alaltăieri şi... cam din septembrie anul trecut să-mi dau seama de ce detest atât de mult (dar la modul serios de a urî, de a mi se face scârbă, silă, de a mă trece toate căldurile, să simt furnicături prin extremităţile corpului... aşa) psihologia. "Dar e materia uşoară!" Nu-mi place. "Dar e interesant!" Nu-mi place. "Dar e pentru cultura ta generală!" Poftim? Aberaţiile alea sunt cultură generală? Foarte bine. Îmi iau şi eu o licenţă în psihologie (recunoaşteţi, e uşor în zilele noastre), scriu o carte cu limbajul meu specific care nu spune nimic, bag acolo nişte citate şi gata, peste 50 de ani alţi elevi îmi vor dezbate teoriile. Şi vor da test din ceea ce spun eu. Vor ţine lucrări, atestate şi licenţe pe baza aberaţiilor mele.

Reciteam aseară comedia divină a lu' Dante şi n-am putut să trec de purgatoriu. Nu percep / concep / pricep de ce.

Dovada că n-am trecut pe-acasă de 12 ore: am dat un cap de uşa de la scară... Mi-a trecut toată viaţa prin faţa ochilor ca un flashback din-ăla ante mortem. Apoi mi-am dat seama că încă sunt în viaţă şi am început să râd isteric. Nu de faptul că m-am lovit şi panicat în acelaşi timp, ci pentru că uşa era deschisă. Am încercat să-mi amintesc ce făceam sau la ce mă gândeam de n-am văzut uriaşul spaţiu din faţa mea care îmi permitea intrarea calmă şi fără de griji. Degeaba. Senilitatea şi-a spus prima cuvântul.

Ca să mă relaxez am început să număr agrafele de birou (ştiu că sunt 96 săptămâna asta... dar mă gândeam că voi avea o surpriză). Pe dracu'! N-am trecut de 53. Apoi mă uit la ceas: 20.53. Heh, ce coincidenţă frumoasă! Mă mai joc puţin 2-3 minute ca o fetiţă mică ce sunt şi iar mă uit la ceas: 20.29. Huh?

Azi pentru prima dată în viaţa mea mi-am făcut fiţuici pe telefon. Şi mi-am dat seama că am un meniu complicat. Ori au fost emoţiile (bă, o să mă prindă!), ori aveam telefonul altcuiva... ideea e că m-am pierdut la un moment dat. Nu cred că o să mai fac asta vreodată.

Hai să nu alergăm prin ploaie...


3 comments:

  1. Da, mi-am dat seama ce urasc (erase that) nu-mi place la al tau stil de a scrie. Ma rog, pe langa altele, da' le iau pe rand.

    ReplyDelete
  2. Nope, nu-i obositor. Altceva.

    ReplyDelete