Librăriile. Amplasamente cu muzică greţoasă pe fundal şi femei plictisite care ţin o carte în mână doar-doar o intra un bărbat cretin să mai belească fasolea la ele. Cărţile sunt scumpe. Cărţile adevărate depăşesc 30 de lei. Mai bine fac rost de o cagulă, dau buzna în casa bunicii şi-i fur toată biblioteca decât să bag bani în buzunarele editurilor care n-au făcut decât să tipărească clasicii în diferite ipostaze de copertă.
Bibliotecile. Abonament ieftin, termen acceptabil şi microbii lu' Ion. Mă tentează.
Literatura on-line. Decât să-mi simt venele globului ocular explodând ca nişte varice pe o gambă de femeie trecută de 50 de ani, mai bine îmi scot ochii de tot. Serios. Mai bine orb decât împuşcat în cap. E ca şi cum ţi-ai sparge timpanele la un concert Iris. Un gest cât se poate de firesc.
Poezia. Asta are paragraf personal. Ocupă o poziţie atât de importantă în rectul pseudo-artiştilor, încât ea scapă numai după căcatul propriu-zis. Pentru că la poezie e muncă, dom'le! Tre' să te scremi, să transpiri, să-ţi încordezi muşchii cerebrali, să te eliberezi de toată încărcătura emoţională. Chiar slăbeşti juma' de kil după. Serios.
Filosofia. Aici deja intrăm în ambiguitatea universală. Un mediu cam insalubru pentru intelectul uman, zic eu. Nu e la fel de materială ca poezia. Ăsta e procesul de dinainte. Astea sunt gazele. Deşi put la fel ca un rahat, nu sunt palpabile. Reprezintă doar nişte idei incredibil de impresionante doar pentru oamenii incredibil de proşti. Sau pentru cei care nu reuşesc să-şi construiască o viziune asupra lumii. De fapt, şi ăia tot proşti se cheamă...
Că vorbesc serios sau nu... rămâne în spatele unei filosofii pe cale de a se transforma într-o poezie. Dacă-mi înţelegi ironia fină. De data asta n-am pe cine să trimit la moarte. Ăsta e un adevărat moment Kodak.
No comments:
Post a Comment