Tuesday, August 4

unşpe

Până şi Adam şi Eva s-au săturat de atâta pictat. Ştiai că nimeni nu i-a alungat? Şi ce dacă ascult soundtracku' Good Bye Lenin când sunt deprimată? Şi ce dacă mi-ar plăcea să-l acompaniez cu un pahar de vin roşu? Un pahar care s-ar transforma într-o sticlă cât ai clipi. Şi ce dacă mereu sfârşesc în faţa unui ecran vizionând Le notti di Cabiria râzând de beţie? Fellini nu a ştiut să mă facă fericită. Mereu mi-a oferit clişee care-mi inspirau teamă deşi nu m-am regăsit niciodată în ele. Ştii ce înseamnă independenţă? Să scuipi în sus iar saliva să ajungă între ochii altcuiva. Eu nu sunt independentă. Tot ce-am afirmat, tot ce-am făcut s-a întors la mine. Dar nu în aceeaşi formă, o nu. Totul s-a întors mai uscat, mai amar şi mai urât... N-a vrut să plece din nou. Niciodată nu vrea. Chiar dacă timpul te găseşte orfană, s-o faci pe claustrofoba în spaţii deschise nu ajută. Pereţii ăia nu se văd, înţelegi? Nu se ating... Ei doar sufocă. Te sufocă. Adam şi Eva au plecat de bunăvoie. Ştiai că nimeni nu i-a alungat? Se simţeau sufocaţi de pretenţii, de aşteptări, de ceilalţi. Aveau şi ei pereţii lor, dar îi aveau împreună. Când mergi cu liftul ajută să fii cu cineva. Cineva care să-ţi distragă atenţia ludic şi complet... Eu nu mai merg cu liftul. Sunt atâtea persoane care mereu se încăpăţânează să pună întrebări suplimentare, de siguranţă. Nimeni nu doreşte să ştie ce se întâmplă, de fapt. Trebuie să fii idiot să vrei asta. Ştii ce frumos e să simţi frigul cu soarele pe cer la început de august? Vara nu există zile călduroase. Toate sunt reci de panică.

No comments:

Post a Comment