Reguli de circulație

E genul de traseu pe care-l poți parcurge doar alergând. Pentru că trebuie să ajungi cât mai repede la destinație. Nu mai ții cont de pietrele pe care le deranjezi cu picioarele tale sugrumate de șosete, nici de aerul pe care-l tai cu brațele transpirate. Nu te uiți în jur după indicații. Știi că te-ar induce în eroare. Nu te interesează care-s regulile de circulație. Faci abstracție de toate pseudo-personalitățile care încearcă să-ți pună piedici, să te împingă în vreun zid sau pur și simplu să te oprească pentru o discuție eternă. Mă frapează ritmul tău constant de a fugi. E suficient de repede cât să te convingi că nu pierzi timp și îndeajuns de încet încât să nu suferi accidente. Uneori mai formez câțiva nori de ploaie când sunt supărată iar pentru nervozitate am grindine și tornade. Sunt conștientă de incorectitudinea acestui fapt dar tu alergi aproape încontinuu, indiferent de condițiile meteorologice. Admirabil, spune Frank. Chiar dacă „a ajunge la destinație” este echivalent cu „a face tot ce vrei”, o abilitate destul de vânată ori din răzbunare, ură, antipatie sau pură afecțiune, tu nu ești nici măcar aproape. De ce? Din cauza popasurilor pe care le tot faci. Fiecare oprire te aruncă sute de km în urmă. Și ceva îmi spune că nu oboseala este de vină.