Știi când stăteam pe marginea patului și făceam o grămadă de referințe culturale. E foarte probabil să le fi înțeles greșit pe toate dar cred că tocmai acest aspect ne încânta atât de mult. Dar știi de câte ori mi-ai dat de înțeles că îți place să iei mic-dejunul în pat iar eu m-am prefăcut de fiecare dată că nu pricep ce vrei? Cred că atunci când îți reglezi biologic trezirea cu 15 minute înaintea celuilalt și te furișezi în bucătărie ca să prepari o masă perfectă pe care să o servești mai ceva ca la hotel, denotă o cantitate de afecțiune peste limită. Una care n-a existat niciodată între noi. Eu aș da vina pe agresivitate și pe toată vesela pe care am spart-o împreună de-a lungul timpului. Tu ai da vina pe mine. Amândoi avem dreptate.
Lărgind perspectiva, de fiecare dată când merg pe stradă îmi insist fiecare pas. Că o fi un fel de afirmare forțată a siguranței de care nu dispun sau doar îmi place să subminez ceilalți trecători, nu e sănătos. Alt lucru dăunător de care sunt dependentă e faptul că mereu mă compar cu cine nu trebuie. Sau e exact cine trebuie doar că nu suport să ies în minus atât de ostentativ. În orice caz, Joss Stone îmi amintește de Joplin într-un mod foarte superficial.
Oricât de mult am întârziat, eu nu mai cobor în vizuina aia niciodată.
No comments:
Post a Comment