Acela este un sicriu?

Totul începe cu un câmp de floricele, fie el metaforic sau propriu-zis. Asta a fost și între noi, înțelegi? Erai doar o idee, un cineva nedefinit și cât se poate de efemer. Erai eu dar într-o formă de care puteam asculta. Un exercițiu. Un amărât de exercițiu, Frank! Toate sfaturile, toate opiniile, toate analizele veneau de la mine chiar dacă le rosteai tu. Îmi pare rău că nu mi-am dat seama că mă complăceam în situația asta și am început să te văd altfel. Trei linii paralele luau amploare foarte repede. Timpul, nevoia mea de tine și transformarea ta. Valorile creșteau iar tu te dezvoltai, Frank, te dezvoltai atât de frumos! Ai căpătat trăsături, tabieturi, gesturi, mimică, personalitate, poate chiar și rațiune. Te-ai individualizat atât de bine încât acum aproape mă păcălești că tot ce spui e gândit de tine. Dar lucrurile nu mai merg cum trebuie și știi asta. Pentru că începi să descoperi voința și de-aici până la sentimente nu-i mult. Un organism nu poate suporta două vieți. De fapt, eu nu te mai suport pe tine... oricum ți-ai dat deja seama. Vroiam doar să-ți spun că totul se termină cu un cer senin. Cerul nostru senin poate exista doar dacă unul din noi va dispărea. Avem termen până la aniversare. Așa că hai să ne urăm succes și fie ca cel mai bun să câștige.