Strângi pumnii foarte foarte tare și dup-aia îi eliberezi încet. E foarte faină senzația. E ca și cum degetele nu-ți mai aparțin. Dacă repeți exercițiul de prea multe ori, la un moment dat te doare. La fel ca orice altă... chestie care se repetă încontinuu, care durează o veșnicie. Ajunge să te doară. Dacă nu ar exista câte un final pentru orice, îmi este frică să mă gândesc la cum ar decurge viețile noastre.
Cea mai mare tâmpenie este să te întorci la ceva ce deja și-a găsit sfârșitul. Toate lucrurile din jurul nostru sunt muritoare, asemeni nouă sau odată cu noi... na, cum preferi. Și nu ai cum să le învii. Pur și simplu. Nu se întâmplă.
Tocmai de aceea te rog ca data viitoare când te duci la culcare... dimineața, seara, nu contează... să te gândești la ea. Numai ai grijă să nu repeți de prea multe ori... exercițiul ăsta.
No comments:
Post a Comment