Serios?

Pun pariu că nu există o singură persoană căreia să nu-i fi reproșat nimic. Bine că ții prelegeri infinite despre cât de imperfectă e ființa umană și totuși mereu ai ceva de comentat la adresa tuturor. O vai, cât te mai ascunzi! De ce te tot uiți la telefonul ăla? Nu te mai strâmba, timpul n-o să treacă mai repede. Milioane de replici de genul ăsta care veneau consecutiv și continuu și... căcat! Mi-am imaginat că-ți umpleam gura cu toate obiectele din încăpere dar cel mai mult mi-a plăcut cu scaunul. Prima mea intenție era să încep cu un picior dar mi-am dat seama că n-ar fi deloc eficient așa că m-am gândit să-ți rup maxilarul cu spătarul, apoi... nu. Încercam să mă uit pe geam. Poate vedeam ceva, orice ca să-mi distrag atenția. Da' de ce te uiți pe geam? Crezi că vei găsi o fărâmă de speranță? Și da, am găsit-o! Pentru că în acel moment m-a cuprins o indiferență atât de mare, încât am început să râd. Știu de ce te iei te mine, de ce insiști să mă enervezi. A fost cel mai fain cadou de Valentine's.