avalanșa

Bună ziua, domnișoară! Vă pot ajuta cu ceva? Da, de fapt știu exact ce vă trebuie. Dacă priviți în vitrina aceasta, veți vedea perfect propria reflecție. Veți fi foarte dezamăgită și probabil puțin enervată dar nu-i nimic, tot eu dețin leacul. O să vă trag de obraji până când se vor lărgi într-un zâmbet mare și fermecător. Apoi o să vă schimb hainele. Nimeni nu o să vă ia în serios cât timp purtați zdrențele alea. Va veni timpul și pentru perfecționarea gândurilor, aveți răbdare. Haideți, haideți, e timpul să deschideți vitrina! Nu, nu-mi permit să vă tutuiesc, nu-mi stă în fire să mă cobor la un nivel atât de personal. Deci, vă place? Într-adevăr, e o cutiuță fermecătoare și stă închisă etanș în permanență, mai ceva ca un seif din oțel. Însă aveți mare grijă. Odată ce deschideți cutiuța, trebuie să puneți repede în ea orice doriți și apoi n-o să o mai puteți deschide niciodată. Trebuia să adoptăm noi măsuri de precauție de când cu cutia Pandorei, doar ați auzit și dumneavoastră. Pfoai, a fost un scandal monstru! Dar e mai bine să nu vorbim despre trecut. Sunteți aici, acum, cutiuța este deschisă. Ce ați vrea să puneți în ea? Am observat în ultima vreme că mulți clienți preferă să înghesuie în ea anumite persoane... da, cu sentimente cu tot. Totuși, ceva îmi spune că nu sunteți genul ăsta. Presupun că aveți ceva mult mai important și mai dăunător. Normal că am dreptate, mereu am! Dar nu-mi pot da seama ce anume e... Dacă nu vă e cu supărare, ați dori să-mi dați un indiciu? Tare îmi mai plac ghicitorile! Îmi țin mintea trează. A, mă scuzați domnule, n-am vrut să întrec nicio limită. Da, bineînțeles că nu e treaba mea. Domnișoară, doriți s-o și împachetez? Am un ambalaj foarte frumos, e roșu și lucește într-un anume fel... nu pot explica exact. Da, domnule... îmi cer mii de scuze... n-o să vă mai pierd timpul.

na.
hai și caută.