Managerial vorbind

Încerc să mă concentrez asupra unei singure idei. Da'... nada! Ai simţit vreodată nevoia de a urla în cel mai tăcut mod posibil, de a strivi pe cineva în braţe cât mai delicat, de a citi volume întregi fără să înţelegi cuvintele propriu-zise, de a... de a merge prin ploaie fără a simţi o singură picătură?

Sunt pregătită să întâmpin weekendul meu de 3 zile cu ciocolată cu mentă, ceai negru cu zahăr şi lapte, Lucky Strike şi bricheta mea cu PNL (mi-a fost oferită pe stradă ceea ce înseamnă că am faţă de fumătoare ceea ce mă pune pe gânduri...)

Am o energie foarte sâcâitoare. Oi fi entuziasmată? Oi fi emoţionată? Nu am de ce. Nu am trecut prin niciun eveniment special, ba dimpotrivă. E din cauza anotimpului. De ce să fie din cauza anotimpului? Nu ştiu, e frig. Şi asta cu ce mă energizează? Păi hai s-o luăm logic. Dacă căldura te moleşeşte, frigul ar trebui să-ţi dea câteva impulsuri. Îmi pare rău, da' n-are nicio logică pentru mine. Nu astăzi, cel puţin.

Cum ar fi să abstractizezi un fir de praf?