Tuesday, December 2

Breakdown

Îmi rod unghiile roşii încercând să ating suprafaţa cerului. Au un gust ciudat, acru şi nedefinit. Cerul e şi mai departe. Mă întreb cum arată bariera dintre cosmos şi spaţiul ceresc care e atât de albastru? Nu vreau poze, vreau să VĂD. Vreau să simt fiecare imagine, fiecare punct de gravitaţie care se relaxează, fiecare stea încordată să lumineze cât mai tare... tot.

Azi iar m-am aruncat peste lume. Iar m-au prins. Aşa fac mereu. Nu vor să înţeleagă că eu vreau să cad sub ei pentru că de-acolo percepţiile sunt mult mai bune.

"Ţâfnozitatea" nu are grad de comparaţie. Eu nu am grad de comparaţie. Şi totuşi, sunt foarte eu, în cel mai simplu superlativ mod.

Am început ciocolata caldă, iar spiritul muntelui se apropie uşor de mine. Nu mă contopesc cu el! Eu nu sunt curva nimănui! Îmi trag căciula peste ochi şi sorb orbeşte din ciocolată. Simt cum îmi fierb nervii.

Am ajuns la stradă. Pare-se că trebuie să traversez. De ce? Îmi place mai mult pe trotuarul ăsta. Dar tot am o destinaţie de ajuns.


No comments:

Post a Comment