Îmi place textura pielii la lumina monitorului.
Nu ştiu exact de ce, dar eşti de-a dreptul hilar.
Frunzele uscate deja s-au descompus în pământul murdar.
Nu, nu ai făcut nimic. Simpla ta prezenţă îmi provoacă zâmbete fugare.
Soarele s-a dat dispărut.
Zâmbete ce se transformă în izbucniri agresive de râs agasant.
Îmi place să fiu neîndemânatică, distrată, cu capul în nori. Măcar eu n-am să sufăr de "stres".
Te enervează râsul meu. Ba chiar te înnebuneşte.
Îmi place să încurc datoriile celorlalţi în cea mai inocentă manieră posibilă. Da' serios. Chiar n-o fac intenţionat.
Deoarece ştii că râd de tine şi de faptul că nu înţelegi rahatul în care te-ai băgat.
Toţi sunt fioroşi până când încep să deschidă gura.
Chiar eşti culmea. Nu-ţi dai seama? Nu-ţi miroase?
Da. Aici mă refer şi la mine.
Ha ha ha!
No comments:
Post a Comment