Dacnomania

O cameră incredibil de albă, fără ferestre, fără uşi, asemeni unei cutii. Lumina se răsfrânge puternic peste tot, deşi nu i se poate descoperi sursa.

Personajul feminin, Anita, îmbrăcată într-o cămaţă bărbătească albă, stă jos sprijinită de un perete. Lângă ea se află un pahar cu vin roşu şi un pachet de ţigări sigilat.

V.O.
N-am vrut să ascult şi gata.

O beznă sâcâitoare ce stăpâneşte străzile din dosul Parisului. Alt personaj feminin, a cărei identitate nu o cunoaştem, merge cu pas grăbit spre un bloc.

Bate la uşă. Personajul masculin, Theo, o pofteşte înăuntru.

V.O.
Ai terminat?

Nu încă.

Atunci grăbeşte-te!

Se aude ecoul unui ţipăt. Prim-plan: o canapea albastră, plină de pete brune.

Aceeaşi cameră albă. Aceeaşi Anita ce stă întinsă pe jos, cu ochii aţintiţi fix spre peretele opus. Din spatele ei se scurge un lichid gelatinos şi oarecum cenuşiu.

Theo pictează peretele la care se uită atât de insistent Anita. Pictează forme ciudate cu un lichid cenuşiu, gelatinos.

Ecou:
Eşti cea mai sublimă formă de artă. Trebuie să contribui la evoluţia culturală a picturii.

Ia tot ce vrei din mine dar nu mă lăsa să mor.

Prim-plan: paharul cu vin roşu şi pachetul de ţigări sigilat.