Na că m-a prins şi pe mine decembrie cu nasul în batiste, cu ochii şiroind în gură, cu capul plat de-atâtea gânduri, cu mintea sufocată de atâtea idei, cu hainele întoarse pe dos, cu unghiile roşii, cu un zâmbet tâmp pe faţă, cu aceeaşi sinceritate, cu miros de clementine, cu mănuşi fără degete, cu un frig cât de poate de solar, cu nişte clape nesigure, cu o carte mult prea interpretabilă, cu poeziile lui Blaga, cu părul ud şi ondulat, cu valuri de ceai negru, cu o oboseală stresantă, cu o voinţă suspectă, cu planuri şi dorinţe abstracte, fără ploi, fără praf, fără strănuturi muzicale.
Da, abia acum a început decembrie.
Pentru că uneori e de ajuns doar să zâmbeşti.
No comments:
Post a Comment