Bidon

Mi-am imaginat un sfârşit depresiv. Sunt cele mai populare. Prind la public. O poveste frumoasă terminată tragic şi ieftin. Boon. Găsim 2 persoane, musai un el şi o ea. Îi obligăm să treacă prin cele mai imposibile (da, pleonasm; şi?) obstacole. Apoi ea va muri dintr-o prostie. Dar el n-o să se sinucidă. Doar nu-i atât de prost şi trebuie să avem un sâmbure de adevăr aici.

Luni: Îţi tremură mâinile pentru că eşti bolnavă.
Marţi: Îţi tremură mâinile şi eşti palidă din cauza bolii.
Miercuri: Râzi tu dar... îţi tremură mâinile, eşti palidă şi-ţi provoci regurgitări din cauza bolii.
Joi: Nu mai fi atât de fericită. Îţi tremură mâinile, eşti palidă şi rece ca un cadavru şi-ţi provoci regurgitări. Toate din cauza bolii.
Vineri: Ai să mori, proasto! Tremuri toată, eşti palidă şi rece ca un cadavru şi-ţi provoci regurgitari. Eşti bolnavă. De ce nu faci nimic?
Sâmbătă: ?

Mereu am detestat evoluţiile treptate. Sunt atât de previzibile!

Îmi dizolv stomacul. Nu mai am nevoie de el. Mi-a trădat încrederea. Mi-a refuzat nevoile.

Da, frank, e o sinucidere curată. Măcar nu vei fi nevoit să speli după.