Saturday, January 3

"A fi sau a nu fi?"

Te-ai întrebat de multe ori, recunoaşte! Ţi-ai şi răspuns egoist, secretându-ţi preferinţele într-un borcan. Însă n-ai ştiut cât să fii. Cât poţi fi. Cât îţi este permis să fii. Cât te las eu să fii în comparaţie cu mine! Deloc.


Zburau doi fluturi

Râzând subtil

Căutând lucruri

Topite în metil


Când cineva îţi promite că totul se va termina repede, să nu te aştepţi la un sfârşit uşor. Va dura al dracului de mult. Ţi se va prelungi măduva până la extremităţile gesturilor şi va încerca să se desprindă de tine, încercând să scape de tortura aşteptării. Organele îţi refuză prezenţa şi te părăsesc, lăsându-te ca o cutie goală. Gol. Goală.


Zburau doi fluturi

Plângând cu venin

Primind şuturi

În bazinul cu vin


Tremuram când m-ai găsit prima dată. Tremur şi acum când îmi impui să-mi amintesc că porţi numele eşecurilor mele. Mă obligi să te strig doar ca să reproduc totul, pas cu pas, în cel mai mic detaliu. Să ştiu din nou obsesia mea de a-mi scrie fiecare stare îndurată, momentele de înghiţit în sec când mă trata că o curvă, orele pline de euforie falsă, fiecare lacrimă irosită într-o baie cu pişat pe pereţi, primul zâmbet fals, prima cădere nervoasă, primele tendinţe de frică, prima perfuzie metaforică, prima dependenţă, primul "băga-mi-aş pula, eu o iau de la capăt", prima îndoială... ai fost primul. Eu am fost prima. Am fost primii amândoi şi am sfârşit ultimii. Ha ha.


Zburau doi fluturi

Izolaţi de toţi

Zâmbind în colţuri

Ca doi idioţi

No comments:

Post a Comment