mmmvai!

Mi-a căzut bereta în apă da' nu mai am curaj să mă aplec după ea. Mă terorizează gândul de a sta într-o poziţie imbecil de inconfortabilă deasupra unei mari grămezi de H2O. Poate că nesomnul meu se datorează schimbărilor. Sau îşi are cauza în prea multă muncă. Sau e de la prea multă presiune ce se abate asupra neuronilor mei. Sau poate că sunt vampir. Aceasta din urmă ar explica multe lucruri.

MEDUZE

Prim-plan: doi stâlpi înalţi, ce par a lumina porţiunile din jurul lor. Vârfuri inexistente. Sunt foarte apropiaţi unul de altul, fapt inutil având în vedere puterea lor de iluminare.

Apare un individ, îmbrăcat foarte gros. Se opreşte lângă figurile de ciment şi le fotografiază vârfurile.

V.O.

De ce nu eşti de acord?
Nu ştiu. Nu-mi place.
Ce nu-ţi place?
Totul.
Aha...

Se mai învârte în jurul lor, urmărindu-şi propria umbră. O fotografiază şi pe ea. Apoi îşi fotografiază picioarele, mâinile, trunchiul, chipul, şi continuă să facă poze ceva-ului de deasupra lui.

V.O.

Narcisistule!
De ce?
Iubeşti totul din jurul tău.
Ba nu.
Vezi?
Da.

Începe să alerge din ce în ce mai repede în jurul stâlpilor.

V.O.

Mai vezi?
Nu.
De ce?
De tot.
De cât?
De aia.

Imaginea se opreşte şi se repetă în momentul când el vrea să treacă printre felinare.

Voci distorsionate:

Te vezi?
Nu.
Emil, nu mă vezi?
De aia.
.
.
.
De cât?
De tot.
De ce?
Nu.
Mai vezi?

Imaginea se derulează invers, el aleargă cu spatele.

Voci distorsionate:

Da!
Vezi?
Ba nu.
Iubeşti totul din jurul tău.
De ce?
Narcisistule!

Ecou:

NU!

Fotografiază deasupra lui, chipul său, trunchiul, mâinile, picioarele, umbra sa şi începe să se învârtă în jurul luminilor.

Voci distorsionate:

Aha...
Totul...
Ce?
Ce nu-ţi place?
Nu ştiu. Nu-mi place.
De ce nu eşti de acord?

Ecou:

NU!

Fotografiază vârfurile stâlpilor. Merge cu spatele şi iese din cadru. Luminile se sting.

V.O.

Ai văzut?
Ce?
Ai văzut?
Da.
Au tăcut toţi.
Hi hi...
Au închis ochii toţi.
Hai să-i deschidem şi noi.

Ecou:

NU!

Voce de copil:

De ce nu suntem de acord?