Dar vai, câtă tensiune în acest sfârşit simpatic de ianuarie! Aproape că mă emoţionez când mă gândesc la toate ţipetele pe bază de insulte intelectuale, la tensiunea supra-dezvoltată de ceilalţi, la problemele absurde care-şi fac loc cu coatele, încercând să devină griji prioritare. Şi toate astea din niciun motiv. O fi nerăbdare? Nesimţire? Oare d-l soare s-a apropiat / departat / crăcănat prea mult de noi?
Oare Obama are răspunsul la această chestiune? Că tot îl văd prin mai toate ştirile. Recent am aflat că a scris şi 2 cărţi. De ce? Chiar toată lumea scrie cărţi de-acum? E o profanare la adresa literaturii. Sau poate că mă revolt pentru că nu l-am simpatizat niciodată pe omul ăsta. Mi-e silă de el, de vorbele lui, de arătătorul permanent ridicat, de familia lui, de tot ce intră în contact cu el. Mă simt ciudat şi când respir acelaşi aer cu el, deşi ne aflăm la mii de km distanţă.
Cea mai insuportabilă izbucnire e fuga. Să-ţi întrerupi toată activitatea şi să fugi departe de... nici tu nu ştii exact ce. Eu cred că fiinţa umană are probleme cu acomodarea sinelui. Ce? Nu te-ai scos din sărite niciodată?
Azi Frank mi-a zis că sunt proastă. Nu ştiu de ce. După s-a lăsat un moment de tăcere care a continuat până acum şi se încăpăţânează să continuie şi mai departe. Nu-l înţeleg. Mi-am studiat toate acţiunile din toată săptămâna... N-am reuşit să descifrez nimic. De ce nu-l întreb? Nu mi-ar răspunde. Ba mai mult, mi-ar spune că sunt şi idioată pe deasupra şi că am răspunsul chiar în faţa mea. Da... în faţa mea... da' în ce parte trebuie să stau ca să-l văd?
Cum poţi plănui un lucru spontan? Eşti chiar atât de dependent de analiză?
No comments:
Post a Comment