Te cerţi cu singurătatea. Nu, nu te consider deloc jalnic, ba dimpotrivă. Îmi devii erou. E mare lucru să recunoşti că eşti singur, să încetezi să te mai defineşti prin ceilalţi şi totuşi, să nu te sinucizi.
Sunt tânăr, doamnă!
Da... e aproape imposibil să te gândeşti că nu mai e nimeni în afară de tine. Chiar îţi consideri atenţia atât de preţioasă? Nimeni nu mai are dreptul la ea? Mi se pare un gest... prea fără discernământ.
Sunt tânăr, doamnă!
Ştiu. Văd că te încăpăţânezi să nu renunţi la teoria asta fantastică a ta. Crezi că ai găsit adevărata definiţie a singurătăţii? N-ai să fii niciodată singur!
Sunt tânăr, doamnă!
Niciodată! Florile pe care le miroşi cu atâta lascivitate, aerul pe care-l respiri cu graţie, pământul pe care-l calci cu nervozitate, scoarţa copacilor de care te sprijini când te obosesc... toate acestea nu te vor lăsa singur. Îţi vor aminti mereu de... nesingurătatea ta.
Sunt tânăr, doamnă!
Nu mai abera. Chiar te rog. Frumos. Deja devii obositor. Nu e sfârşitul lumii, nici următorul holocaust, nici al 3-lea război mondial. Încetează!
Sunt tânăr, doamnă!
Frank, nu te mai amăgi.
Îmbătrâneşti, nu vezi?
Ai riduri.
No comments:
Post a Comment