Frigiderul îmi relevă cât mai brutal un frig delicat, acompaniat de câţiva fiori discreţi, puşi în evidenţă de către o cutie luminoasă, pătrăţoasă, de culoarea lămâii. Câte ouă voi retrage din acest compartiment, nu voi spune. Trebuie să fie şi niscaiva suspans în banalitatea povestirii.
Căutarea unui vas rotund şi cu fundul mare durează... mult. Doi masculi într-o locuinţă rezultă foarte puţină veselă. Trecând peste injuriile de rigoare, să zicem că găsesc vasul, sparg ouăle foarte graţios şi încep să le bat cu sete şi sadism imaginându-mi... nu. Nu-mi imaginez nimic. E bine aşa. După, adaug mirodeniile. Nu ştiu exact ce, doar câteva ierburi aparent uscate. Cred că din greşeală am adăugat şi busuioc. O fi vreo delicatesă buruienoasă.
Pregătesc tigaia pentru ritualul gătitului. Stomacul meu ţipă şi sare de fericire. Mai ştii ce-am zis la faza cu masculii şi vesela? Da, n-am tigaie. Vecinii ar fi dispuşi să-şi pună în pericol acest instrument? Să-l lase pe mâna unui netrebnic cu riscul de a nu-l mai vedea niciodată? (netrebnicul sau instrumentul?) Merită încercat, totuşi. Dar, înainte de toate, hai să mai fumăm ceva. Toata operaţiunea asta de căutare mi-a epuizat tot gudronul.
Bricheta nu mai merge, chibritul nu se aprinde... Azi e o zi specială. Azi e una din acele zile când înjuri pur şi simplu. Când deschizi geamul şi înjuri. Când îţi pui perna după cap şi înjuri. Când o vezi pe Esca la teveu şi înjuri. (abstinenţă copii, abstinenţă...) Cum înfloresc bobocii, aşa îţi stau în gât şi înjurăturile. Apoi ies pe nesimţite sau ca nesimţitele ca nişte floricele de porumb când nu ţii capacul de la ceaun bine.
Ţigara e aprinsă, creierul se relaxează, bricheta zace bucăţele pe jos. Cineva să aducă o matură...
No comments:
Post a Comment