Ouă V

Îmi verific ţinuta: am pantaloni, tricou, nu put, totul e perfect. Scutur puţin din cap să-mi omogenizez cantitatea de păr din cap şi ies pe uşă. Urc vreo două etaje. Nu e mai simplu să cer o tigaie de la cineva de pe acelaşi palier? Există mai multe şanse acolo. Cobor. Bat vis-à-vis. Îmi deschide o doamnă. Bine, o aparentă doamnă.

- Mă scuzaţi, nu aveţi din întâmplare o tigaie? Ştiţi, noi abia ne-am mutat (ce minciună!) şi nu avem în ce să gătim.
- Vreţi de teflon? mă întreabă muierea cu seriozitate.
Fac o pauză. Nu sunt sigur dacă m-a înjurat sau m-a invitat înăuntru.
- Aaaa... da.
- O secundă.

Se întoarce femeia cu tigaia, mi-o dă specificându-mi să nu folosesc ulei. Dau din cap, bâgui un "mulţumesc" însoţit de eternul "futu-i" şi mă întorc în bârlog. Nu e corect. Vroiam ceva uleios. Vroiam să mă dezgust dimineaţa asta, să simt sila cum urlă în mine. Ar trebui să mă uit la un documentar cu melci.

Dau fuga la super computerul meu, caut un torrent şi aştept să se descarce. Printre altele, găsesc nişte chipsuri şi un rest de bere răsuflată. Merg drept gustare. Îmi răsucesc monitorul, mă întind în pat, şi mă minunez. Mai târziu, intră şi tontul de "concubin":

- Coae, ce mâncăm?
- Taci, bă!
- Ce tare e documentarul!
- Ştiu. De-aia mă uit.
- Mai ai chipsuri?
- Da.

După cinci minute de holbat cu fragmente de salivă prelinse pe bărbiile nerase:

- Bă, ce fac cu ouăle alea?
- Pune-le în frigider şi taci dracului!
- A... bine bă.


- Mai ai chipsuri?

THE END