Friday, February 27

Columb, Napoleon şi Mata Hari

Astăzi, în minunata pauză mare am descoperit ceva. Vreau un film cu acest trailer:


EXT.
Noapte. Plouă torenţial. Plan: între două blocuri. Mai multe sârme de rufe se întind deasupra. Agăţate de aceste sârme stau pagini de cărţi. Sute de pagini rupte din zeci de cărţi, agăţate în cârlige şi udate de natură. În centru, personajul principal priveşte în sus zâmbitor.

INT.
Noapte. Într-un apartament, un bărbat şi o femeie. Femeia se uită absorbită la televizor în timp ce bărbatul fumează lângă fereastră.

V.O.
Nu se mai ia în serios cultura. Uite, le lasă agăţate acolo! Nenorociţii...

EXT.
Noapte, ninsoare. Aceleaşi blocuri, aceleaşi pagini, acelaşi personaj.

V.O.
Nu vor să dispară, să se topească asemeni unor vorbe. Nu... astea sunt vorbe scrise. Astea rezistă. Pentru manipulare. Literatură... (râde isteric)

INT.
O cameră mobilată fără gust. Pe canapea, un scriitor. Vis-à-vis de el, un fotoliu. Pe fotoliu stă un personaj necunoscut, fiind filmat din spate. (d'oh!) Între ei o măsuţă de cafea.

V.O.
Atei neserioşi însetaţi după răspunsuri concrete! Oameni deloc sensibili, criminali incapabili de a înţelege faptul că până şi zeii au avut nevoie de literatură. Teoreticieni cu un sistem moral bazat pe experimente. Nimicul nu se explică. Nu poate fi explicat. Ei nu pot fi explicaţi! (bate cu pumnul în masă)

EXT.
Parc. Alee. Copaci. Personajul principal aleargă. Pe fundal se aud bătăi ale inimii din ce în ce mai accelerate.

V.O.
Nicio realizare palpabilă, niciun fapt măreţ şi deja sunt consideraţi nişte supra-oameni. Nu au ştiut să vorbească şi sunt slăviţi din cauza asta. Toţi îi admiră, toţi îi discută. Zerourile societăţii, dictatorii mascaţi ai secolului nu vor scăpa nepedepsiţi. Nu mă vor călca în picioare din nou...

Se împiedică şi cade. Pe fundal nu se mai aude nimic.

INT.
De pe fotoliu se aude o voce:

Nu are nevoie de literatură însă literatura are nevoie de el.

No comments:

Post a Comment