Igor - cocoşatul ambiţios

Cu toţii apreciem filmele animate măcar o dată în viaţă. Sunt amuzante, tâmpite şi, uneori chiar educative. Momentan mă opresc în lumea întunericului, analizând preabuna asemănare dintre 'Igor' şi 'The Nightmare Before Christmas'. Sau, cel puţin, eu am văzut-o.

Deşi Tim Burton nu a avut niciun amestec în această producţie (încă am îndoielile mele), filmul este şi va fi unul drăguţ, cu o poveste nu foarte captivantă şi cu nişte voci relativ amuzante.

Ce mi-a plăcut? Construcţia personajului principal. În sfârşit şi-au dat seama că toţi eroii fac parte din stereotipul tocilar: încet, imbecil de curajos şi mereu renegându-şi propria personalitate. Ce mi-a plăcut şi mai mult au fost cele două invenţii slash cei doi prieteni slash aliaţii în lupta dintre bine şi rău ai micuţului Igor. (iepurele ăla e genial!)

A se observa asemănarea dintre fiorosul Dr. Schadenfreude şi cocoşatul vostru preferat. (da, toţi veţi ajunge să-l îndrăgiţi pe parcurs; spre oroarea iubitorilor de frumos...)

Şi nu, nu sunt în stare să găsesc puncte slabe în animaţii. Întruneşte toate trăsăturile genului: replici tâmpite, poveste tâmpită, personaje tâmpite, morală evidentă şi exagerat de nobilă care nu se va aplica niciodată în viaţa reală.

Uitaţi-vă la el!