O mare posedată de veri pierdute, şerveţele roz şi hoteluri ieftine. Nimic nu mai crâcneşte sub flori. Lipsa de interes ne domină conştiinţele şi-aşa mult prea dezinteresate. Am căzut în picioare atâta timp... oare cât mai durează?
Black juice with cherries. Suntem nomazi şi am fost forţaţi să ne adaptăm unui singur loc. Energia descoperirilor şi a călătoriilor explodează în fiecare sezon. Aşa zisele "concedii" se petrec sub umbra înşelătoare a curiozităţii. Schimbarea locaţiei tentează puţinul sedentarism din noi, transformându-ne în ceva satisfăcut, ceva finit. Plecăm cu valizele goale de opinii şi ne întoarcem cu cunoştinţe noi. De prisos. Amintirile nu ţin de foame.
Impersonalitatea stimulantă a cuvintelor îmi dă o alură somnambulică. Soarele îmi ia toată energia, ca mai apoi să o lase să fie împărţită unor oameni necunoscuţi. Căldura a intervenit cu bocancii în suflarea mea zilnică, împiedicându-mi plămânii să se aerisească. Îmi topesc înăuntrul pentru a rămâne cât mai fixă pe asfalturile fierbinţi.
Şi nu, personajele nu mor niciodată la nivel de realitate. Măştile se schimbă constant, mai ales între oameni.
No comments:
Post a Comment