Ieftin şi brut s-au adunat toate merele în găleţi umplute cu apă doar pe jumătate. Ar fi tipic dacă aş introduce chinezi cu o droaie de afaceri ilegale în spate, demascaţi de un detectiv suspendat. Corturile s-au suprapus de prea mult timp. Roşii, verzi, albastre... Stăteau în calea vântului, încercând să-l sfideze. Aici ar trebui să intervină Eul liric cu aerul lui boem şi să strice toată acţiunea celor activi. Îşi întinde mâna încercând să apuce stelele şi să le ofere loc în ochii săi. Al naibii om! Se săpa în el o groapă adâncă unde nimeni nu se sfia să arunce cu gunoaie mocnite. Tarabele erau aşezate mult prea în ordine. M-am gândit să încep să vă număr; doar ca să ştiţi că nu sunteţi singuri. Peştele împrăştia un miros specific de putrefacţie iar pielea de şarpe era agăţată în cârlige fără niciun pic de ruşine.
Scârba trecătorilor nu se afirma. Nu mai poţi impresiona o fiinţă umană. Am avut timp milioane de ani pentru a face surprize. Acum e momentul să reluăm totul ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ca şi cum noi am fost aici primii. Păşind în papuci de cauciuc tari, cu soarele arzând pe epidermă, ne înfingeam curajul în curul altora pentru a demonstra facilitatea nesimţirii noastre. Sau evidenţiind războiul.
Urmează un monolog siropos pe care nu-l pot scrie având în vedere doza infimă de romantism pe care o deţin. Sobrietatea situaţiei mă face să râd. N-am cules niciodată flori şi nici nu o voi face. Nu citesc poezie. Prefer fotoliul în locul canapelei. Întind mâna numai pentru a demonstra ceva. Îmi dau jos masca numai pentru a păcăli.
Sună atât de Frankish!
No comments:
Post a Comment