Sunday, April 19

Realităţi paralele

Vin de pe meleagurile non-comerciale ale industriei cinematografice, prezentând filmul Slacker regizat şi scris şi restul de Richard Linklater. Şi pentru că vreau să fur tehnica kubrickiană din Lolita, voi aşterne concluzia la început. Adică: încep să mă ataşez de filmele indie. Apoi mă voi răzgândi şi voi distorsiona totul ca un David Lynch mic ce sunt şi voi continua.

Aceste filme au un mesaj real şi valabil în orice societate chiar dacă nu este priceput de toată lumea. Pentru că aceste filme nu se adresează maselor mediocre mâncătoare de comercialitate, ci minorităţilor asuprite de globalizare. Tehnica regizorală şi actoricească pute şi fascinează în acelaşi timp. Deoarece lipsa de profesionalism înseamnă naturaleţe.

Mie mi-a plăcut să trec prin momente aleatorii şi să-mi dau seama că 'ăst film nu înseamnă absolut nimic şi că acele categorii de oameni chiar trăiesc. Că o fi fost din cauza perioadei artistice de la începutul anilor '90, sau din cauza statului Texas care nu prea are nimic de oferit, oamenii ăia gândeau. Cu tot creierul. Îşi luau potenţialul la bătaie din pură plictiseală şi îşi formau opinii, fie că erau exprimate mai târziu ori ba.

Şi pentru că nimic nu mai are sens aici, o să mai caut un film pe youtube (mulţumesc, Alex) doar aşa, ca să mă mai minunez puţin.

No comments:

Post a Comment