Dora:
Uneori mă surprind făcînd nişte acţiuni necunoscute mie. Nu mai ştiu ce încep şi cum termin. De parcă aş zace inconştientă minute în şir pradă mişcărilor robotizate. Reflexele mele nu-şi mai găsesc locul. Pornesc toate în cele mai nepotrivite momente. Simt o acută nevoie de a fuma cît mai mult şi cît mai des. Mi-e frică în mod absurd de sevraj şi tot ce mai vine cu el. Ştiu că asta e sinucidere numai că... funcţionează al naibii de greu.
Frank:
Ceea ce nu se vede şi nu se explică, de altfel. Nervii îmi sunt întinşi în cote interminabile deşi nu-mi simt sângele fierbând. Aş lua viaţa unui om doar pentru o oază de linişte. Dar forţa nu-mi este un aliat de încredere. Vreau să izbucnesc, să trântesc, să urlu, să mă manifesc cumva... Mi-am intrat prea bine în rol.
Eu:
Da' mai hotărâţi-vă o dată!
No comments:
Post a Comment