Tuesday, June 16

Nu ştiu

Am aprins becul economic şi m-am rugat să nu-mi pocnească venele din ochi. Am inspirat adânc, m-am aşezat pe scaun, am început să înjur tastaturile compacte şi mi-am ridicat picioarele. Pur şi simplu. Mi-e cald, asta e problema. Timp de 3 luni o să am starea asta în permanenţă. Îţi dai seama? Şi e o stare pe care o urăsc. De-aia stau trează nopţile. Ca să-mi fie cald. Ca să-mi amintesc că ziua va fi şi mai călduroasă şi mai enervantă şi mai sufocantă şi mai... Nu e destul. E doar o insuficienţă retorică. Dar dacă adorm şi uit de căldură?

Ştiu de ce mi-e cald. Temperatura corpului meu nu se mai reglează conform normelor. Aşa l-am educat eu. Doar că nu ştiam că n-am să-l mai pot face la loc.

Nu, ştiam şi asta. Ştiam totul. Am mers pe "ce-o fi o fi" şi n-a fost atât de rău. Nu ştiam ce va fi şi puteam trăi cu asta pentru că mi se pare firesc. Dar ce faci atunci când nu ştii ce este?

No comments:

Post a Comment