Afişaj

Se schimbă vremea. Altfel nu-mi explic de ce am început să citesc Prometeu (sau Viaţa lui Balzac, înfiorător, nu?), de ce mi-e lene să editez filmuleţul cu picioarele, de ce nu ascult muzică, de ce n-am mai dat din clape de patru zile, de ce am o presimţire foarte urâtă de fiecare dată când sunt nevoită să ies afară... Sper doar că nu am devenit o agorafobă leneşă şi compulsivă.

Am început să mă simt cam încordată pe-aici. Prea multă lume circulă cu 'ăst troleibuz. Lume care mă cunoaşte. O lume cu care dau nas în nas relativ des. Mă gândeam să fug cumva fără să-şi dea seama într-un tramvai sau, în cel mai rău caz, într-un autobuz. Însă mi se pare un gest de înaltă laşitate iar onoarea mea numai la asta se pretează. La suportarea acestui traseu limitat care habar n-are cu ce noutăţi să cocheteze, sau dacă îi este permis aşa ceva. Mai ales pentru că i s-a furat identitatea şi i-a fost împărţită peste tot.

Extra textul va fi alcătuit din câteva mustrări. Aici nu veţi găsi niciodată filosofia gleznelor groase, ascuţitori, teoria descrierilor în literatura română, "plăceri post pleasure", "comunicare nonverbală", istoria Charybdei sau detalii despre mafia albaneză.