Cifoză

Puţin mai la dreapta şi gata. Te-ai îndreptat de tot, nu-i aşa? N-ar trebui să mai glumeşti pe seama unei coloane vertebrale. Ştiai că şi măduva se poate revolta? Protestează amândouă într-un tandem înfricoşător. Ai încercat să-ţi ridici picioarele? Nu e sănătos să stai cu ele mereu pe jos, mereu târându-le peste tot. Chiar dacă îţi intră soarele în ochi n-ar trebui să-l bagi în seamă. Pur şi simplu priveşte prin el. Astfel poate vei descoperi şi tu capătul de univers de care îţi vorbeam. Da! Tot ce trebuie să faci este să priveşti prin soare. Da! Nu! Niciodată n-am crezut că întunericul orbeşte. Şi podeaua ale cărei valuri nu se mai opreau... Nu! Tavanul nu a fost niciodată atât de jos şi de aproape. Am văzut cum respiraţia mea i-a aburit varul. Abia atunci m-am gândit la toată lumea. Vezi? Evoluez. Nu ţi-am mai cerut să mă duci acasă, nu mi-a fost dor de nimic. Ai crede că aş vrea să te învinuiesc, să te acuz că mi-ai pierdut timpul.

Adio Lenin! Îţi jur că Piaţa Roşie nu a arătat niciodată atât de bine!