Monday, August 24

Adevărul doare

Şi habar n-am de ce.

E Jerome K. Jerome şi n-o să spun nimic rău de el pentru că îmi place. Nu scrie despre absolut nimic. Da, poate că are un anume fir narativ însă atâtea gânduri năvălesc aria de creativitate, încât se pierde, romanele lui devenind un soi de "bunicul meu avea o vorbă". Îmi place pentru că e sincer. Alţi autori se spânzură de acţiunea lor şi insistă pe ea până devin penibili. Se vede când nu mai au chef să scrie despre acelaşi subiect, când le vin alte idei, când sunt deprimaţi, când sunt fericiţi... Nu şi Jerome.

Pe cititori nu-i interesează viaţa personală a unui autor, ei vor să se delecteze cu ficţiune. Artiştii sunt cei mai buni creştini. Se martirizează pentru o adunătură de străini, mereu încercând să inoveze, să diversifice, să şocheze...

Am văzut cum se manifestă lepra, aşa că va trebui să vă străduiţi mai mult.

Aşa... şi dau o bere lu' nea' Jerome. Bine, bine... i-aş fi dat...

No comments:

Post a Comment