Că n-am suficient loc, am zis. Dar nu m-am plâns destul. Twitteru' te face un frustrat pentru că niciodată nu ajungi să spui tot ce vrei să spui. Îţi îngrădeşte imaginaţia şi te face să zici totul pe şleau, adoptând un vocabular simplist şi casnic. Adică te tâmpeşte! Adică îţi micşorează capacitatea de a reda ceea ce gândeşti într-un mod exact. Adică eu pot să spun acelaşi lucru în zeci de mii de moduri, iar tu abia găseşti două cuvinte să le ciripeşti acolo doar-doar te bagă cineva în seamă. Găseşte-ţi o viaţă! Găseşte-ţi o slujbă! Sinucide-te! (suna mai bine în English, nu?)
Acelaşi serviciu al cărui nume a fost menţionat destul nu asigură un mediu propice pentru meditaţie. Tot ce spui acolo nu are niciun sens şi nicio importanţă. Nimănui nu-i pasă. Am putea ca toţi ăştia cu cont pe Twitter să povestim viaţa noastră digestivă (de câte ori şi cum te caci în fiecare zi), astfel conferind acestei banalităţi un strop de... prospeţime. Ca să fim toţi la curent, tre' să ne instalăm un laptop în baie şi în timpul procesului să relatăm fiecare acţiune ca în timpul unui transplant de pancreas.
Am văzut că şi anumite persoane publice şi-au făcut simţită prezenţa acolo. Aveţi blog, aveţi pagină de MySpace, aveţi site oficial şi tot nu v-ajunge? Oricum eu cred că şi ele se cacă aşa că mai bine luăm un star din-ăsta în grupul nostru pentru credibilitate.
Oamenii au nevoie de socializare. E o nevoie pe care o înţeleg. Ieşi din casă! Poţi să încerci, nu mori. Dacă eşti alergic la lumină sau la unul din compuşii aerului, cu atât mai bine. Ar fi amuzant să văd o creatură încercând să supravieţuiască printre dăunători. Insultă o gorilă plină de tatuaje făcute în închisoare (le recunoşti repede, sunt alea mai albastre). Sunt sigură că pumnul lui în falca ta e cel mai apropiat conctact uman pe care-l vei avea vreodată.
Ar trebui să nu mai insult aşa, la nimereală. Nu se simte nimeni. Nesimţiţilor!
No comments:
Post a Comment