Saturday, April 3

I know what ta do!

Timpul trecea incredibil de greu. Aşa că tot ce-mi puteam imagina atunci erau două picioare, încălţate cu nişte balerini negrii, legănându-se incontrolabil. La un moment dat, le puteam regla: le vizualizam ba cu încetinitorul, ba foarte rapid… deşi până la urmă legănatul tot sacadat ajungea. Timpul trecea greu pentru că îl urmăream. De curiozitate, probabil. Vroiam să ştiu ce face. Dar el s-a aşezat cuminte pe jos torturându-mă prin lipsa de activitate.

Data viitoare voi şti ce să fac.

No comments:

Post a Comment