Saturday, June 12

si


Imi plac acele filme-colectii care aduna niste fragmente regizate de oameni diferiti, cu conceptii diferite. Cand e vorba de regizori "studiati", uneori le recunosti stilul. Asta am patit cu David Lynch in "Lumiere et compagnie". E un sentiment ciudat care iti forteaza un zambet palid. Desi in filmul de fata nu am recunoscut nimic, mi-a facut placere sa vad mai multe aspecte ale cinematografiei romanesti.

Validitatea legendelor prezentate nu este una sigura, insa din cauza realismului puternic intiparit in mintea profilor de la UNATC, toate au parut foarte credibile. Sa-ti explodeze un porc in bucatarie? Foarte probabil. De-aia e bine sa-l parlesti afara, in aer liber. Sa umbli cu un borcan gol printr-o camera iar oamenii sa creada ca iei monstre de aer? Foarte tare, si mai faci si bani din vanzarea sticlei. Acum ma gandesc cat de prost ar fi fost acest film daca ar fi fost regizat de vreun bogatan de la Hollywood, vanator de proprietati cu piscina.

Intr-un astfel de film, niciun actor nu sare in evidenta. Pentru ca, ce-i drept, nu are timp. Si cum se schimba povestea, se schimba si distributia. Iar la final ai impresia ca totul a decurs perfect, ca toata lumea si-a facut treaba. Nu ai timp sa le critici prestatia pentru ca ei n-au cand sa greseasca. Conflictele nu sunt complexe si nu se manifesta pe o perioada lunga de timp deci personajele nu evolueaza vizibil.

In acest caz, filmuletele au un punct comun: regimul comunist. Totusi, atmosfera difera in fiecare "legenda". Cumva se semnaleaza faptul ca este o alta poveste, un alt timp, un alt spatiu. Stiu ca aceste diferente ar trebui sa fie logice, dar avand in vedere faptul ca doua filme pot fi aproape identice (exemplu: "Marti, dupa Craciun" si "Aurora") din punct de vedere structural, estetic si alte rahaturi de genu', acest succes in departajarea secventelor ma bucura.

Antipatia mea fata de Mungiu este nelimitata. Dar apreciez munca lui scenaristica si "ideologica" din acest film. Atata timp cat nu regizeaza, eu sunt un spectator tare multumit.

No comments:

Post a Comment