Wednesday, September 29

Degenerat, degenerați, degenerate. Degerată

Aveam chef de o țigară dar Tom Waits n-a vrut să-mi dea un foc.
Iei câteva personaje și le învârți prin așa-zisele situații ficționale. Le faci capul pătrat cu realitatea ta și participi cică din umbră chiar dacă ele te văd, bă! Te văd atât de bine încât nici pălăria cu boruri mari și ochelarii Jackie O n-o să-ți servească drept acoperire. Dar tu spionezi în continuare drogată cu curiozitate, sperând la o adunătură de consecințe pe care să le aplici în viața reală. Nu se întâmplă așa, Brutus! Lucrurile se întâmplă diferit pentru că există oameni diferiți. Și nu ai cum să-ți creezi o dublură. Doar pentru că trăiești în pielea ta nu înseamnă că te poți oglindi perfect.
Vroiam să facem balul revoluționar dar Truman Capote ne-a luat-o înainte în '66.
Așa... unde eram? Trebuie să te obișnuiești să vorbești pentru tine, nu prin tine. Când spui ceva să fie clar că vine din partea ta, nu de la un măscărici cvasi-personificat. Lasă-ți orchestra acasă din când în când, fătuco! Ai să vezi că muzica societății, a clișeelor, a vieții, a orașului, a oamenilor, a materiei în sine e mult mai bună decât rahaturile pe care ți le cânți în fiecare zi.
Cred că singura persoană care ar putea să-l omoare pe Frank ar fi Johnny Depp dar e prea ocupat, momentan se pupă cu Angelina Angelica așa... turistic.
Sincer, nu știu ce te sperie mai tare. Trecutul sau viitorul? Avea dreptate băiatul ăla, nu ești în stare să duci nimic până la capăt. Gata, știu! Ți-e frică de finalitate. Da, da, aia propriu-zisă. Nu vrei să îndeplinești niciun ciclu, lași lucrurile să atârne pur și simplu. Iar atunci când bate vântul și le zboară din aria ta de vizibilitate, pierzi bucăți din acel totul. Nu prea te interesează, acum ești tânără, ți se pare că nu-ți lipsește nimic...

- M-a întrebat Ana de tine. Adică ce m-a determinat să mă țin după tine atât de mult și atât de... insistent.
- Și tu ce i-ai zis?
- Că ai un talent aparte.
- Mda, bine...
- I-am zis: „Are un talent aparte. Te urcă, te coboară, îți dă aripi, apoi te omoară.”
Acum înțelegi? Ai trecut prin viața unor oameni dar nu la fel cum au trecut ei prin lumea ta. Ai intrat, le-ai spart aproape toată vesela și tot tu ești aia cu pretenții? Măi fată, măi... Știu că sistemul tău circulator nu mai are potențialul de altădată dar cred că poți face un efort să tragi un plânset din-ăla serios care să-ți reamintească absolut orice detaliu. Și cu fiecare detaliu pe care-l vizualizezi, o să uiți. Un altfel de totul.

No comments:

Post a Comment