Dezorientarea n-are nicio legătură cu sinusurile. Ea se infiltrează printre vaporii de praf care-ți gâdilă nările și așteaptă să o inhalezi cât mai puternic. Se agață de trahee, bronhii, dar mai ales plămâni. Rămâne acolo pe o perioadă nedeterminată însă îndeajuns de mult încât să te întoarcă chiar și împotriva ta. Te obligă să-ți iei la revedere de la tot, ca într-un fel de hipnoză acută cu accente de manipulare diabolică. Apoi, când în sfârșit te vede în deplina-ți singurătate, te strivește. Nu ca pe un gândac, nu ca pe o veveriță, ci ca pe un obiect cu inserții ezoterice care s-a transformat prea brusc în nimic.
Ai grijă ce respiri.
No comments:
Post a Comment