Monday, February 28

Jah will be waiting there...

Care este logica dăruirii unui album de fotografii... gol?
Na și ție niște vid pe care să-l umpli cu ce fel de amintiri vrei tu. E un cadou superb de original și inovator și sper din tot sufletul să n-ai aparat foto digital. Plus că e un album imbecil de mare cu o grămadă de locuri libere pentru poze de toate mărimile și formele. Bineînțeles, un anumit fel de formă îți lipsește cu desăvârșire și de fiecare dată când vei dori să răsfoiești această cutie a Pandorei de naftalină vei fi obligată să observi enervată acele locuri goale și impasibile. Creierul probabil ți se va seca din cauza asta pentru că ești mai ordonată de felul tău și simetrică întotdeauna dar nu-i așa că are coperta faină? Culorile astea imposibil de urmărit prea multă vreme, însoțite de un pattern de pătrățele (pentru că bulinile sunt atâââât de overrated) care te fac să te simți mai prost decât era disco și rock n roll la un loc. Sigur, nu toate pozele sunt reușite iar unele chiar reprezintă momente pe care ai încercat cu greu să le reprimi dar pe care le regăsești ca un bliț inconsistent deoarece albumul are atât de multe file care te obligă să le acoperi încât apelezi la orice fel de fotografii. Și de parcă toate astea nu sunt de ajuns, mirobolantul obiect se încheie cu un șnur oribil de mătăsos care face din orice fundiță nod în așa fel încât chiar dacă vor exista momente când vei dori să revezi aceste fragmente din viața ta, va trebui să faci spume la gură și să recurgi la obiecte ascuțite. Sper că îți place.

Data viitoare dăruiește-mi o cutie de carton ca să pot aduna toate cadourile de la tine pentru a le da foc mai ușor.

No comments:

Post a Comment