Ştiu cum te comporţi când vântul îţi bate din faţă. Te încrunţi şi înjuri şi blestemi de parcă tot praful a fost răsturnat special pentru tine.
Când cerul este ticsit cu nori de toate nuanţele nonculorilor te deprimi şi te încolăceşti fictiv de parcă ai reuşi să te protejezi de rău.
Când ploaia cade mai mult ca de obicei îţi vine să pleci cu trenul dar nu unde precipitaţiile au încetat demult să-şi facă apariţia, ci undeva, în alt timp, un alt loc unde nu există peisagistică nereuşită.
Când încerci să adormi deşi corpul tău nu e deloc pregătit pentru aşa ceva, fumezi şi bei cafea în exces fără să te mai gândeşti la faptul că orice consecinţă fizică tot tu o resimţi cel mai puternic.
Când amorţeşti şi ţi se pare că toate furnicăturile ţi-au ajuns direct în creier, te separi de tot şi-ţi testezi abrupt abilitatea de a respira fără oxigen.
Când te desparţi de umanitate şi refuzi să mai lupţi pentru orice idee care o susţine, adopţi o poziţie orizontală şi dispari pur şi simplu.
Acum, când trebuie să aştepţi, te fixezi pe un scaun şi încerci să-ţi stăpâneşti entuziasmul de parcă ar fi în stare să te ucidă.
Mai bine molestezi un pai.
No comments:
Post a Comment