măcar de ne-ar ajuta cu ceva.
dar avem priviri speciale, unicate pe care le aruncăm doar trecătorilor îndeajuns de secsi ca să ne dăm ochii peste cap și să oftăm la unison. și... și gesturi largi, pline de entuziasm care marchează orice poveste superfantastică și o transformă într-o capodoperă veritabilă. mai știi tu când obișnuiam să bem suc pe terasă ca un fel de cură de dezintoxicare împotriva cofeinei adevărate și alcoolului și ne aruncam pe masă de plictiseală? ca să vezi câte întorsături faine de situație s-au întâmplat grație „băăă, te dăunează graaaav”. și cu-n darling, je vous aime beaucoup pentru că nici măcar franceza nu reușește să atingă perfecțiunea fonetică (mulțam fain, nea Django Reinhardt)... ne... ne... cred că ne îmbrățișam cu expresia asta. doar ți-am zis de-atâtea ori nu nu nu dar tu da da da și am ajuns într-o situație foarte complicată. iar acum tu ai să citești chestia asta și ai să râzi pentru că mă găsești amuzantă și imatură dar eu încerc să-ți zic pentru o ultimă oară că... vorbeam serios.
No comments:
Post a Comment