Mă divid când dau ochii cu el, de aceea nu-l privesc niciodată când mă adresez lui. Uneori simt că vrea să-mi ia locul, să-mi trăiască viaţa, să-şi asume responsabilităţile mele. Mă înghite cu fiecare cuvânt aruncat ca o pânză pe laringele meu. E puternic şi ştie asta.
Mereu am vrut să mi-l imaginez altfel. Acum că realitatea şi-a reluat postul, mă cufund în propriul meu oprobriu şi încerc să mă contrazic asupra identităţii lui. Degeaba. Îmi surmenez argumentele şi le scufund în smoala resemnării. El râde la fel, bucurându-se de succes. Mă condamnă iar eu am să-mi accept pedeapsa.
Pentru că acum eu sunt Frank.
No comments:
Post a Comment