E regula naturii. Unii trebuie să se simtă mai mizerabili decât ceilalţi. Imaginează-ţi cât haos ar fi dacă toţi ne-am mulţumi cu ce deţinem. Fără spirit competitiv, fără dorinţa de cunoaştere, fără lupte exagerate. Omul ar deveni o omidă, fără a se preschimba în fluture.
Nu-mi place să fiu contrazisă în domenii numai de mine ştiute. Îi apreciez îndoiala însă dovezile sunt mult prea... extenuante. E doar un alt mod de a spune stop.
Îmi număr tentativele de bucle. De ce părul meu încearcă să pară ceea ce nu este? De ce eu încerc să par ceea ce nu sunt? Mi-am dat peste cap orizonturile? Mi-e teamă de impresii? Sau silă? Nu-mi dau seama.
Doar pentru că depinzi de ceva, asta nu înseamnă că ai un scop în viaţă.
Îmi cer scuze că n-am vrut să fiu singura care să creadă şi să înţeleagă tot.
No comments:
Post a Comment