Saturday, February 21

After

Să devii ca o pânză de păianjen şi să te agăţi de orice aparentă chestie. Bineînţeles, fără niciun fel de semnificaţie.

Înainte de a mânca (sau de a fi mâncat; as in tu să fii mâncat de altcineva) nimeni nu te ajută.

Ar părea firesc să întrebi o fiinţă mică şi slabă dacă îi este frig. Nu şi atunci când e înfofolită în 2 eşarfe!

Vreme de plimbat nu mai e demult. S-a nins totul. Îmi scârţâie laşitatea pe sub paşii albi.

Nu se mai finisează telegrafierea asta. Exhaust intelectual. Liber în toate straturile / stratele / ce vrei, băieţel! atmosferice.

Nu ştiu dacă îmi doresc un coşciug material sau spiritual. Sunt mult prea tânără pentru a-mi defini moartea.

Frank a răcit. Îşi suflă nasul în batiste fine de bumbac fără a executa nici cel mai mic zgomot. Incredibil, ar trebui să recunosc. Şi poate mişca din urechi. Ştiu că în organismele vii toate au o foarte strânsă şi nu prea legătură. Însă urechile nu sunt menite să fie mişcate. Cum ficatul sau orice organ vineţiu şi intern sunt condamnaţi la stabilitate.

În război nu se mai practică strigătele barbare de încurajare. Acum lupta e silenţioasă, miza de neschimbat iar armele sunt de-a dreptul ruşinoase. Omucideri express - oferte de toamnă. Totul se derulează prea rapid. Nu ai timp să-ţi dezvolţi loialitatea.

Spuneţi "da!" examenelor orale. Moarte puritanilor. Ne vedem la ţărm.

No comments:

Post a Comment