Sunday, February 8

Dear Florence,

Când crengile copacilor se împrăştie din cauza vântului atunci ştii că... bate vântul.

Când razele soarelui se arată golind totul cu lumină, prin lumină, nesimţitor de bine atunci ştii că... e cald.

Când televizorul derulează aceleaşi imagini inexpresive, când tinzi să mănânci acelaşi fel de mâncare, când aşternuturile au acelaşi miros, când varul de pe pereţi se decolorează, când becul nu se mai arde, când picioarele îţi amorţesc, când nu se mai trage apa la toaletă, când gunoiul e mereu gol, când hainele se topesc pe tine, când cărţile nu se mai deschid atunci ştii că... nu mai ai scăpare.

Un bu-hu-hu mai larg şi mai intens de data asta.
Hai.
Ştiu că poţi.

No comments:

Post a Comment