Aparenta nelămurire

Ştiu că situaţia prezentului e mai întunecată decât cea a trecutului. Cel puţin din punctul de vedere al responsabilităţii. Oamenii sunt mult prea degajaţi, prea îşi bagă picioarele. Nici eu nu-mi respect datoriile şi le evit pe cât posibil. Da' măcar eu le înlocuiesc cu activităţi plăcute, educative, poate chiar intelectuale. Atunci dacă ceea ce fac eu are o valoare atât de pozitivă, de ce nu poate fi considerată o responsabilitate? Oricât de mult m-aş contrazice cu sistemul organizat de educaţie, tot trebuie să fiu de acord cu el. Da, ai dreptate. Nu există independenţă şi înveţi chestia asta imediat după ce eşti obligat să faci ceva împotriva voinţei tale. Motivele diferă pentru fiecare persoană. Vârstă prea fragedă, obligaţii morale sau profesionale etc. sau simpla răzbunare. "Eu am trecut prin asta, deci e firesc să îmi împărtăşeşti experienţa." Cred că e timpul pentru o mică revoluţie. Sunt sigură că toţi elevii frustraţi mă vor sprijini în orice acţiune împotriva obligaţiilor. De asemeni, şi cei nemulţumiţi de serviciu. Iar aceste specimene constituie mai bine de 60% din populaţia ţării. Restul au vile sau sunt pensionari.

Teoretic, revoluţia deja e începută. Chiar dacă această răzvrătire mă afectează într-un mod foarte direct, măcar orgoliul meu e sănătos. Hai Dora, protestează!

Cîtă insensibilitate!