Apoi am început să mă gândesc la motivele pentru care eu port acest obiect după mine. Mai primesc un bip la care nu răspund niciodată, mai un SMS ce nu-mi este destinat, mă mai sună mama să cumpăr pâine şi... atât. Nu-mi este destinat să deţin un telefon mobil. 85% din comunicarea mea cu alte persoane se execută personal. Restul depinde de Internet. Atunci eu de ce mai am drăcia asta?
Şi mai ironic e faptul că are o grămadă de funcţii pe care ori n-am cum să le utilizez ori habar n-am cum se folosesc. Sunt genul de ţaţa Florea care a primit telefon mobil de la nepoţi că tot sunt atâtea oferte cu minute incluse şi se sperie când începe să sune. Îl studiez cu atenţie deşi n-am idee la ce mă uit exact. Când eram în clasa a 5-a credeam că mobilele sunt făcute de extratereştri. Tind să cred că aveam dreptate.
Ce nu înţeleg eu e setea asta de actualizare a unui obiect care oricum îţi complică şi mai mult viaţa. Idioţii care au venit cu ideea asta tot le bagă funcţii peste funcţii... nici măcar de cip n-o să ai nevoie. Toate datele tale vor sălăşlui în pişpirica asta care îşi reduce dimensiunile din ce în ce mai mult.
Când am să găsesc o întrebuinţare concretă acestui obiect înseamnă că viaţa mea socială est fini.
No comments:
Post a Comment